Cerurile spun slava lui Dumnezeu...fara vorbe,fara cuvinte - Ps.19:1-3

"Cerurile spun slava lui Dumnezeu,si intinderea lor vesteste lucrarea mainilor Lui. O zi istoriseste alteia acest lucru,o noapte da de stire alteia despre El. Si aceasta,fara vorbe,fara cuvinte,al caror sunet sa fie auzit: dar rasunetul lor strabate tot pamantul,si glasul lor merge pana la marginile lumii..."(Ps.19:1-4).

"Lucrarea neprihanirii va fi pacea,roada neprihanirii: odihna si linistea pe vecie."(Is.32:17).

*

Apostolul Pavel,scrie crestinilor din Roma urmatoarele cuvinte: "Fiindca ce se poate cunoaste despre Dumnezeu,le este descoperit in ei,caci le-a fost aratat de Dumnezeu. In adevar,insusirile nevazute ale Lui,puterea Lui vesnica si dumnezeirea Lui,se vad lamurit,de la facerea lumii,cand te uiti cu bagare de seama la ele in lucrurile facute de El. Asa ca nu se pot desvinovati."(Rom.1:19-20). Si David se minuna si lauda pe Dumnezeu cand privea noaptea cerul cu bolta lui instelata. El zicea: "Cand privesc cerurile - lucrarea mainilor Tale - luna si stelele pe care le-ai facut,imi zic: "Ce este omul,ca sa Te gandesti la el ? Si fiul omului,ca sa-l bagi in seama ?"(Ps.8:3-4). Da,cerurile spun,in liniste,slava si maretia lui Dumnezeu. Psalmul 19,este un Psalm deosebit de frumos,de la care avem de invatat multe lucruri.

Acest Psalm are trei parti:

1 - Marturia universala despre Dumnezeu in creatie (v.1-6);

2 - Revelatia infailibila a lui Dumnezeu in Cuvantul Sau (v.7-11);

3 - Consecinta sigura a meditarii la Cuvantul Sau (v.12-14).

In acest Psalm ni se spune sa privim spre ceruri,sa privim in Scriptura,si apoi sa privim inlauntru nostru,sa vedem,potrivit acestor descoperiri,care este starea noastra inaintea lui Dumnezeu. Cuvantul Scripturii este complet,fara cusur,fara greseli sau erori; este o calauza sigura si un mijloc complet de a ne cerceta inaintea lui Dumnezeu. Este desavarsit,sigur, drept,curat,sfant,vrednic de incredere,adevarat,fara prihana,de dorit si folositor. El aduce vindecare sufletului,da intelepciune si bucurie inimii,lumineaza ochii,ne convinge de pacat cu puterea lui,si multe altele. David vede slava lui Dumnezeu in ceruri si voia lui Dumnezeu in Lege,in Cuvantul Sau,ceea ce il face spre finalul psalmului sa strige catre Dumnezeu sa-l ierte si sa-l sfinteasca,si,mai ales,sa-l pazeasca de mandrie,ca sa nu se faca vinovat de pacate mari. David se roaga astfel: "Pazeste de asemenea pe robul Tau de mandrie,ca sa nu stapaneasca ea peste mine !" Cand mandria,sau oricare alt pacat te stapaneste,esti rob al acelui pacat. Domnul Isus,vorbind iudeilor despre adevarata slobozenie,le-a spus: "Adevarat,adevarat va spun,ca oricine traieste in pacat este rob al pacatului. Si robul nu ramane pururea in casa; fiul insa ramane pururea.Deci,daca Fiul va face slobozi,veti fi cu adevarat slobozi."(Ioan 8:34-36). Sa revenim insa la textul nostru de azi din Ps.19. "Cerurile spun slava lui Dumnezeu...o zi istoriseste alteia acest lucru...si aceasta fara vorbe,fara cuvinte al caror sunet sa fie auzit." Nu intotdeauna cand vorbesti,spui ceva. Multimea vorbelor, de multe ori se aseamana cu frunzele moarte cazute pe carare: o astupa. Cararea adevarului,de multe ori este acoperita de multele vorbe seci si cei ce vor s-o afle se ratacesc si mai mult,si unii n-o mai afla niciodata. Proorocul Isaia scrie: "In liniste si odihna va fi mantuirea voastra."(Is.30:15). Lucrarile lui Dumnezeu spun adevarul fara vorbe, pentru ca toate lucrarile Lui sunt lumina,si lumina nu face galagie. A spune ceva,nu inseamna neaparat a vorbi. Cineva spunea: "Vesteste Evanghelia,si daca e nevoie,spune si cuvinte." Ap.Pavel le scrie Corintenilor: "Caci Imparatia lui Dumnezeu nu sta in vorbe,ci in putere. Si vrajmasii Domnului Isus,au recunoscut ca El vorbea ca unul care avea putere. Imparatia lui Dumnezeu este o realitate,nu o inchipuire,este putere,nu teorie. Orice crestin adevarat a intrat prin credinta in Imparatia lui Dumnezeu chiar din viata aceasta. Caci ce este Imparatia lui Dumnezeu,daca nu locul unde stapaneste El ? Cine sta sub stapanirea lui Dumnezeu este plin de pace,de nadejde,de blandete,de dragoste,sfintenie si bucurie. Cine te stapaneste,in imparatia aceluia esti. David se ruga,cu privire la mandrie,sa nu stapaneasca ea peste inima lui. Cine n-are viata noua din Dumnezeu acum,nu va avea nici in veacul viitor,asta-i sigur Imparatia lui Dumnezeu a venit odata cu intruparea Domnului Isus si ea nu sta in vorbe,si in putere,adica in realitatea trairii cu El. Ap. Pavel scrie ca credinta vine in urma auzirii Cuvantului lui Hristos (Rom.10:17),si ea se intemeiaza nu pe intelepciunea oamenilor,ci pe puterea lui Dumnezeu (1 Cor.2:5).Intelepciunea omeneasca,cu multele ei cuvinte,ocoleste crucea,pentru ca ea nu doreste lepadarea de sine,ci afirmarea de sine. Fiirii vechi (eului) ii place intelepciunea veacului acestuia,pentru ca e fara cruce. Ii place si religia,dar sa fie intemeiata pe intelepciunea omeneasca,nu pe Isus cel rastignit si pe lepadarea de sine. Sufletele nestatornice,care umbla de la o grupare religioasa la alta,socotind una mai buna ca alta,nu si-au intemeiat credinta numai pe Isus cel rastignit,care a suferit crucea,"dincolo de tabara"; Si Duhul Sfant ne spunne si noua,cu toata limpezimea: "Sa iesim dar afara din tabara (tabere) la El,si sa suferim ocara Lui."(Evrei 13:13). Numai credinta care se intemeiaza pe puterea lui Dumnezeu,pe Isus cel rastignit si pe lepadarea de sine,are mersul drept,si spune despre slava lui Dumnezeu,fara multe cuvinte,dar traieste practic Evrei 13:13. Ap. Pavel scrie in Efeseni ca noi suntem lucrarea lui Dumnezeu Daca lucrarile fizice spun slava lui Dumnezeu fara vorbe,cu cat mai mult lucrarile duhovnicesti ? Dovedim ca suntem lucrarea lui Dumnezeu,nu prin vorbele noastre,ci prin viata noastra,prin felul nostru de a fi,prin lumina purtarii si a faptelor noastre. Oriunde este galagie,nu-i lucrarea lui Dumnezeu,ci a omului. "Cerurile spun slava lui Dumnezeu..." Inima care a devenit cer,aceea Il marturiseste cu adevarat pe Dumnezeu,fara vorbe,fara galagie,fara zarva. Lucrarea omului firesc in ogorul lui Dumnezeu totdeauna strica,face galagie,scoate numai fum,fumul Sodomei si Gomorei,fumul pacatului si al egoismului - fumul iadului. Cine poarta aurul adevarului - pe Isus cel Rastignit - in vasul lui de lut (2 Cor.4:7) nu face galagie. Asa cum rasar zorile,dupa o noapte ca de smoala,fara galagie,dar puterea lor strabate marginile lumii,tot asa razele stralucitoare ale adevarului in viata noastra biruiesc fara vorbe,intunericul minciunii,al pacatului de tot felul din jurul nostru. Omul plin de Duhul Sfant totdeauna va face lucrarea lui Dumnezeu si spune slava lui Dumnezeu in liniste si fara galagie. "Cerurile spun slava lui Dumnezeu..." Dar ca sa vezi slava lui Dumnezeu,insusirile nevazute ale Lui,puterea Lui vesnica si dumnezeirea Lui,trebuie sa te uiti cu bagare de seama la ele in lucrurile facute de El (Rom.1:20). Sa ne uitam cu bagare de seama la lucrurile facute de El,aceasta este porunca Cuvantului Sfant. Opreste-te,omule,din alergarea ta si uita-te atent la toate lucrurile,ele iti vorbesc de Creatorul lor,si apoi cauta voia acestui Creator in Sfanta Scriptura,si implineste-o cu scumpatate. Amin. Slavit sa fie Domnul nostru Isus Hristos !