Ce suntem îndemnați să zicem unii celorlalți?

„Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, ca unii care ştiţi că veţi primi de la Domnul răsplata moştenirii. Voi slujiţi Domnului Hristos.” (Coloseni 3:23-24)

Dumnezeu folosește oameni, pentru ca să întărească alți oameni. El atât de mult iubește această slujire, încât l-a îndemnat pe prorocul Maleahi să vorbească despre ea, ca despre cea mai necesară lucrare din ultimile zile. Maleahi descrie cum în zilele lui, oamenii Lui Dumnezeu se întăreau și se zideau reciproc. „Atunci, şi cei ce au un respect deosebit față de Domnul au vorbit adesea unul cu altul; Domnul a luat aminte la lucrul acesta şi a ascultat şi o carte de aducere aminte a fost scrisă înaintea Lui pentru cei ce au un respect deosebit față de Domnul şi cinstesc Numele Lui.” (Maleahi 3:16)

Când a avut loc aceasta? Cuvintele lui Maleahi au răsunat atunci, când poporul Domnului

a negat dragostea Lui Dumnezeu: „Cu ce ne-ai iubit?” (Maleahi 1:2);

au refuzat să-i acorde Domnului cinstea cuvenită: „Dacă sunt Tată, unde este cinstea care Mi se cuvine? Dacă sunt Stăpân, unde este teama de Mine?” (Maleahi 1:6);

au umilit sfințenia Domnului, când s-au legat cu idoli, prin căsătoria cu femeile neamurilor: „Iuda a spurcat ce este închinat Domnului, ce iubeşte Domnul, şi s-a unit cu fiica unui dumnezeu străin.” (Mal. 2:11);

au înțeles greșit dreptatea Lui Dumnezeu: „Oricine face rău este bun înaintea Domnului şi de el are plăcere!” Sau: „Unde este Dumnezeul dreptăţii?” (Maleahi 2:17);

L-au furat pe Dumnezeu: «căutaţi să Mă înşelaţi, tot poporul în întregime!” (Mal. 3:9)

Au batjocorit harul Lui Dumnezeu: Aţi zis: ‘Degeaba slujim lui Dumnezeu şi ce am câştigat dacă am păzit poruncile Lui şi am umblat trişti înaintea Domnului oştirilor? Acum fericim pe cei trufaşi; da, celor răi le merge bine; da, ei ispitesc pe Dumnezeu şi scapă!’” (Mal. 3:14,15)

Aceasta a fost o vreme când oamenii Lui Dumnezeu s-au împietrit în inimă față de dragostea Lui Dumnezeu și au început să se îndoiască, dacă se merită să umble cu Domnul. Poporul a fost nemulțumitor din cauza că împlinirea poruncilor Lui Dumnezeu nu aduce răsplată. Ei s-au gândit: „Ne-au zis, că dacă Îl slujești pe Domnul, dacă asculți de Cuvântul Lui, și dacă porți sarcinile date de El, atunci vei primi ceva pentru aceasta. Dar când privim în jur, la cei mândri, la cei ce merg la compromis, observăm, că anume ei arată fericiți. Ei propășesc, trăiesc fără griji, se bucură de o viață cu belșug.” Poporul, se prefăcea că se întristează de păcatele comise, se îmbrăcau în sac, ba chiar umblau cu o față posomorâtă, pentru ca să arate o întristare vizibilă, iar apoi cu nemulțumire mărturiseau că toate acțiunile religioase sunt în zadar.

Duhul Sfânt a început să Se miște în Israel, și în curând respectul deosebit față de Domnul a venit în inima oamenilor, care Îl doreau pe Dumnezeu. Deodată, fiecare om în Israel, tineri și bătrâni, au devenit misionari unii pentru ceilalți. După îndemul Duhului, oamenii se deschideau unii celorlalți, îi întăreau, îi încurajau pe cei, care se aflau aproape de ei. „Atunci, şi cei ce au un respect deosebit față de Domnul au vorbit adesea unul cu altul; Domnul a luat aminte la lucrul acesta şi a ascultat şi o carte de aducere aminte a fost scrisă înaintea Lui pentru cei ce au un respect deosebit față de Domnul şi cinstesc Numele Lui.” (Mal. 3:16)

Adevărul constă în aceea, că Domnul nu i-a uitat pe cei, care au un respect deosebit față de El și care cinstesc numele Lui cel Sfânt. Dumnezeu are o carte, unde se duce evidența despre ei. Înfăptuind judecata asupra celor necredincioși, Dumnezeu va avea milă de cei credincioși. '„Ei vor fi ai Mei”, zice Domnul oştirilor, „Îmi vor fi o comoară deosebită în ziua pe care o pregătesc Eu. Voi avea milă de ei cum are milă un om de fiul său care-i slujeşte.” Şi veţi vedea din nou atunci deosebirea dintre cel neprihănit şi cel rău, dintre cel ce slujeşte lui Dumnezeu şi cel ce nu-I slujeşte. ' (Mal. 3:17,18) Va veni ziua, când deosebirea între cei neprihăniți și cei răi va fi evidentă pentru toți.

Întreabă-te: „În care grupă voi fi eu?” Dacă printre cei neprihăniți, atunci cum azi se manifestă neprihănirea mea? Oare atitudinea ta față de Dumnezeu nu se aseamănă cu atitudinea păcătoasă a poporului Israel de pe vremea lui Maleahi? Și încă. Îi încurajezi cu un respect deosebit în inimă față de dreptatea Lui Dumnezeu, pe ceilalți să rămână credincioși Domnului? Le vorbești că ascultarea de Dumnezeu aduce răsplată, că purtarea sarcinilor Lui este rentabil, că va veni ziua răsplătirii, că fericirea adevărată nu constă într-o viață fără griji, ci în speranța obținerii bunătății Lui Dumnezeu? „Fiindcă bunătatea Ta preţuieşte mai mult decât viaţa” - zice împăratul David (Psalmul 63:3)

Sunt convins, cuvintele lui Maleahi, despre această slujire, când cei, care au un respect deosebit față de Domnul vorbesc unii celorlalți, că ei nu sunt uitați de Dumnezeu, că ei sunt în cartea Lui de aducere aminte, și vor primi milă în ziua judecății, este actuală pentru noi astăzi, când multe ispite lumești atacă și duc în robie inima copiilor Lui Dumnezeu.

Această lucrare a Duhului Sfânt din ultimele zile, când oamenii Lui Dumnezeu, în loc să bârfească și să se plângă de milă, îi întăresc pe alții, ca să nădăjduiască în Dumnezeu, în dragostea și mila Lui. Aceasta are loc prin telefon, prin scrisori, prin poșta electronică, față în față. Pe Dumnezeu foarte mult Îl bucură această slujire, am auzit că la El totul este scris. Orice cuvânt rostit, apel făcut, scrisoare scrisă, orice încercare de a mângâia pe cel apăsat, este scrisă în „cartea de aducere aminte.” Biblia spune, că fiecare dintre noi, a căror fapte au fost scrise, va fi prețios pentru El: „Ei vor fi ai Mei”, zice Domnul oştirilor, „Îmi vor fi o comoară deosebită în ziua pe care o pregătesc Eu. Voi avea milă de ei cum are milă un om de fiul său care-i slujeşte.” (Maleahi 3:17)

Fii «fiul mângâierii» precum Barnaba, pentru cineva, care a căzut de la credință, și care a căzut de oboseală în duhul său (Faptele apostolilor 15:39). Roagă-te pentru ca să ai duhul lui Onisifor, care îi căuta pe aceia, care suferă, pentru ca să-i reîmprospăteze, și pentru ca să-i mângâie (2 Timotei 1:16). Roagă-te ca să fii precum „Filimon,” prin care au fost liniștiți sfinții, și prin care au fost reîmprospătați sfinții în inima lor (Filimon 1:7). Cugetă cu privire la aceasta: ți-a fost dată toată puterea de sus, pentru ca să-l întărești pe credinciosul, care suferă, pe acela, care are nevoie de mângâierea, pe care Domnul ți-a dat-o anume ție. Da, există oameni, care au nevoie de tine, iar Domnul a predestinat, ca prin mângâierea ta să-i întărești. (Gândește-te la aceia, pe care nu i-ai văzut demult timp la adunare, care sunt în împrejurări dificile ale vieții, care nu perseverează în slujire, sau care se trudesc cu perseverență, fără ca să fie încurajați de aceia, pe care îi slujesc... ). Sună pe cineva astăzi, și spune: „Frate, soră, doresc să mă rog pentru tine și să te încurajez. Am un cuvânt pentru tine.”

„De aceea, mângâiaţi-vă şi întăriţi-vă unii pe alţii, cum şi faceţi în adevăr.” (1 Tesaloniceni 5:11)

Rugăciunea ta să fie:

Dumnezeul milostiv! Îți mulțumesc pentru cuvântul mângâierii, pentru aceia, că va veni vremea răsplătirii, și fericirea pentru aceia, care cred cu tărie, că truda lor nu este în zadar, nu este în zadar pentru Domnul, și care depun toate eforturile, pentru ca să se trudească mult, pentru ca să reușească în lucrarea Domnului. În numele Domnului și Salvatorului Iisus Hristos. Amin.

Traducere: Repalov Veaceslav

Cu dragoste în Hristos, pastorul Igor Opinca, orașul Chișinău (Moldova) Biserica „Cuvântul Viu.”