Ce să faci, dacă mâine nu va fi mai bine, decât astăzi

„Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micșorez”. (Ioan 3:30)

Observă, în primul rând, Ioan Botezătorul a zis aceste cuvinte cu privire la Iisus: „Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micșorez”. Ioan dorea, ca Iisus să se mute în centrul atenției, în locul lui Ioan Botezătorul, dăndu-ne exemplul frumuseții veșnice, a micșorării aici și acum. În al doilea rând, nu întotdeauna este dreaptă afirmația, care se întâlnește des în cercurile creștine: „ușa închisă întotdeauna înseamnă, că va apărea încă o oportunitate (mai bună!)”. Oportunitatea mai bună poate să apară, dar, probabil, aceasta nu va avea loc – cu siguranță la Ioan nu a venit oportunitatea mai bună aici pe pământ.

Când Ioan a ajuns în temniță, deja de acolo nu a mai ieșit. Acolo l-au executat (Matei 14:1-12). Dar mai înainte de a avea loc aceasta, și-a trimis ucenicii la Iisus, ca să-L întrebe, dacă era Mesia, sau trebuia să-L aștepte pe altul (Matei 11:1-3). Iisus așa a răspuns ucenicilor lui Ioan: „Duceți-vă de spuneți lui Ioan ce auziți și ce vedeți: Orbii își capătă vederea, șchiopii umblă, leproșii sunt curățiți, surzii aud, morții înviază, și săracilor li se propovăduiește Evanghelia. Ferice de acela pentru care Eu nu voi fi un prilej de poticnire” (Matei 11:4-6). Hristos făcea minuni într-un mod deschis, înaintea ochilor tuturor, căci El nu S-a temut de cea mai serioasă și cea mai părtinitoare verificare. Minunile Lui Hristos nu lăsau niciun loc pentru îndoială în aceea, că El a fost trimis de Dumnezeu și învățătura Lui a fost învățătura Celui, Care L-a trimis.

Observăm, că Iisus în acest caz n-a făcut nimic, ca să-i ușureze suferințele fizice ale lui Ioan, care a fost întemnițat, dar El a făcut totul, ca să-l întărească, că El într-adevăr are putere asupra tuturor lucrurilor, asupra vieții, bolii, și morții! El i-a trimis o confirmare deosebită, cu privire la aceea, că El, într-adevăr este Acela, pe Care L-au așteptat! De aici, putem să conchidem, că cel mai important lucru în vremea necazului – nu este promisiunea, că vom fi izbăviți curând de la el, căci atunci, Iisus avea să-l elibereze pe Ioan din temniță. Cel mai important lucru – întărirea, și mângâierea în adevărul, cu privire la Personalitatea și puterea Lui Hristos, și salvarea noastră în El. Anume cinstirea Lui Iisus în conformitate cu Cine este El într-adevăr și așa va rămâne întotdeauna, ne înnoiește credința, ne întărește, ne sprijinește în ceasul greu, și ne aduce mângâiere, atunci când trecem de la viața aceasta la viața veșnică!

Va fi Hristos suficient? Probabil, deseori ne adresăm o astfel de întrebare. Iisus ne va fi suficient, când ușa se va închide, și Dumnezeu nu va deschide fereastra? Da, va fi suficient!

Când faci o lucrare dreaptă și ajungi în închisoare (ca în cazul lui Ioan); când de-a lungul mai multor ani L-ai slujit pe Dumnezeu cu o dragoste jertfitoare și cu credincioșie, iar apoi o tragedie vine în viața ta, sau ba chiar mai multe; ai o boală gravă; ți-ai pierdut locul de muncă; ți-a fost furată casa; copilul a murit sau s-a depărtat de Dumnezeu; soțul (soția) a murit sau a părăsit familia; etc. Iisus continuă să rămână Iisus, Care are deține toată puterea sus în cer și jos pe pământ, căci El nu Se schimbă (Evrei 13:8). Și El va fi suficient pentru tine!

Când apostolul Pavel de câteva ori s-a rugat, cu privire la aceea, ca Domnul să îndepărteze greutățile din viața lui, Domnul i-a zis: „Harul Meu îți este îndeajuns, căci puterea Mea în slăbiciuni se face desăvârșită” (2 Corinteni 12:9). Când Pavel se afla în temniță, el a scris bisericii despre acest har atotsuficient și în ce se manifestă, atunci când credincioșii îl primesc: „Bucurați-vă totdeauna în Domnul! Iarăși zic: Bucurați-vă! Blândețea voastră să fie cunoscută de toți oamenii. Domnul este aproape. Nu vă îngrijorați de nimic, ci, în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința Lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri, cu mulțumiri. Și pacea Lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile și gândurile în Hristos Iisus” (Filipeni 4:4-7). Iar mai departe zice: „... căci m-am deprins să fiu mulțumit cu starea în care mă găsesc. Știu să trăiesc smerit și știu să trăiesc în belșug. În totul și pretutindeni m-am deprins să fiu sătul și flămând, să fiu în belșug și să fiu în lipsă. Pot totul în Hristos, Care mă întărește” (Filipeni 4:11-13).

Nu în mod obligatoriu, mâine va fi mai bine, decât astăzi. Și în viața lui Ioan Botezătorul și a lui Pavel a fost așa. Dar reacția noastră la împrejurările, care ne constrâng și ne provoacă durere, trebuie să fie asemenea ca la Ioan, care a fost întemnițat - „du-te” la Domnul, ca să găsești încurajare și mângâiere de la cugetarea asupra Personalității și faptelor Lui Hristos! Așa precum a fost la Pavel, cel întemnițat – adu la cunoștința Lui Dumnezeu toate îngrijorările tale, pentru ca să obții pace, liniște sfântă și împlinire, care umplu sufletul credinciosului, când cu tărie se bizuie pe Dumnezeu, în providiența Lui; când se mulțumește cu harul, care i-a fost dat de sus, chiar dacă el nu aduce îmbunătățirea condițiilor din viața lui, și chiar dacă nu elimină încercarea; când se bucură de puterea Lui Hristos în slăbiciunile lui și exprimă blândețe în împrejurările dificile!

Astăzi, dacă ești slab(ă), zdrobit(ă), să știi că Iisus este puternic, și El foarte tare te iubește, chiar dacă nu înțelegi, de ce treci prin durere, și care este planul Lui Dumnezeu cu privire la aceasta. Probabil, a venit vremea, când trebuie să te micșorezi, și mâine nu va fi mai bine, decât astăzi. În aceste ore de suferințe, de singurătate, de cugetări, satana va stărui să-ți distrugă încrederea ta în Dumnezeu și încrederea în Hristos, ca speranța ta să se stingă, iar împreună cu aceasta, să slăbească dedicarea ta Domnului. Este nevoie, să lași în mâna Lui Dumnezeu acele multe, pe care nu le înțelegi, și să te încrezi în harul Lui atotsuficient pentru tine! Acesta este secretul, cum să fii fericit(ă) și cum să nu te poticnești!

În așa vremuri, Dumnezeu să ne binecuvânteze pe fiecare dintre noi! În numele Lui Iisus Hristos. Amin.

Traducere: Repalov Veaceslav

Autor: Igor Opinca

“căci El Însuși a zis: 'Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi. '”

Evrei 13:5