Ce să faci, dacă ai “sindromul Marta”?

„Doamne, nu-Ţi pasă că soră-mea m-a lăsat să slujesc singură? Zi-i dar să-mi ajute.” Drept răspuns, Isus i-a zis: „Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi şi te frămânţi tu, dar un singur lucru trebuie. Maria şi-a ales partea cea bună, care nu i se va lua.” (Luca 10:40-42)

Preocuparea exagerată, facerea unor lucrări zadarnice, presiunea și nemulțumirea – iată sateliții permanenți a slujirii, care nu este inspirată de o relație personală cu Dumnezeu. Oamenii, bolnavi de “sindromul Marta”, întotdeauna cel mai bine cunosc, de ce are nevoie Domnul. Activitățile sale furtunoase, ei le privesc ca pe o slujire adevărată, uitând să-L întrebe pe Iisus, ce este important pentru El. Ei sunt nemulțumiți de faptul, că oamenii, care mai întâi de toate prețuiesc relația apropiată cu Dumnezeu, și o pun mai presus de toate, nu sunt dedicați slujirii atât cât ei (oamenii, care au sindromul Marta) doresc!

Ești bolnav(ă) „de sindromul Marta”? Probabil slujești într-o biserică, unde se pune accentul nu pe o relație personală cu Domnul, ci pe slujirea Domnului. Probabil în viața ta aceasta a dus la aceea, că ai început să petreci în biserică “zile și nopți,” chiar și cu prețul relațiilor familiare, cauzând prejudiciu acestor relații. Probabil încerci să faci tot ce-ți spun credincioșii mai maturi. Dar, privind cât de puține roade aduc eforturile tale, trăiești sub povara vinovăției, învinuindu-te din cauza lipsei de predare, și de dragoste față de Domnul. Probabil te apuci de o slujire, de o altă slujire, dar neavând o temelie în interior, foarte rapid te răcești, și nimic nu duci până la capăt. Din cauza aceasta, îți este mai rău. Probabil ceri, ceri, și ceri Domnului, ca El să te folosească și să te facă un slujitor (o slujitoare) mai eficient(ă)...

Și iată Domnul îți spune: - Mai întâi de toate, caută-Mă pe Mine, ci nu slujirea.

Acesta nu este glasul firii pământești, care își motivează păcatul, și nu dorește să-L slujească pe Domnul. Dar această descoperire reprezintă dorința adevărată din inima Lui Dumnezeu cu privire la noi. Iată ce întotdeauna aștepta de la noi! El aștepta o relație apropiată cu El, dar tu întotdeauna ai încercat să-I înmânezi slujirea ta.

Pocăiește-te că “ți-ai părăsit dragostea dintâi.” Iar scopul pocăinței să fie restabilirea relației fierbinte cu Domnul, iar slujirea să fie o exprimare și o continuare a dragostei tale față de El. Dacă vom privi în Scriptură, atunci vom vedea, că orice slujire adevărată, întotdeauna se începea doar după o întâlnire personală cu Domnul, rămânerea în prezența Lui glorioasă. Maria “și-a ales partea cea bună,” a ales ceea ce este cel mai bun, iar tu știi, că Iisus a prețuit foarte mult slujirea inimii ei, când L-a uns pe El cu mir, înainte de suferințele de la golgota (Ioan 12). Atunci Iuda a înălțat ajutorarea săracilor, dar Iisus a răspuns: “Pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.” (Ioan 12:8)

Ajută-mă, Doamne, să înțeleg și să primesc cu inima, că relația cu Tine se începe, anume de la relație, ci nu de la lucrări și slujiri. Începutul fiecărei zile să se înceapă cu căutarea Feței Tale luminoase. În numele Lui Iisus, amin.

Acum petrece timpul cu Domnul prețios...

Traducere: Repalov Veaceslav

Autor: Igor Opinca

Aveţi grijă numai... să iubiţi pe Domnul Dumnezeul vostru, să umblaţi în toate căile Lui, să ţineţi poruncile Lui, să vă alipiţi de El şi să-I slujiţi din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru.”

Iosua 22:5