Ce poate să facă Dumnezeu cu un Happy Meal®™?

Ce poate să facă Dumnezeu cu un Happy Meal®™?



Ioan 6:1-15



Erau adunaţi acolo de trei zile. Mame si taţi. Copii şi bunici. Oameni de toate felurile din toate categoriile sociale. Mulţi dintre ei neavând nimic în comun decât acest singur lucru: să-L vadă şi poate chiar să-L atingă... pe omul care a schimbat apa în vin; care a făcut curăţenie în Templu răsturnând mesele şi gonindu-i afară pe vânzători; care vorbea în public cu femei de caracter îndoielnic; care vindeca pe bolnavi; omul care se pretindea chiar Dumnezeu. Era cea mai râvnită privelişte de către toţi. Era subiectul cel mai aprins de discuţie.

Odată cu cea de-a treia zi, cei peste 20 000 de oameni (cei 5000 din vers. 9 erau numai bărbaţii, care erau singurii ce se numărau la evrei) erau o mulţime foarte mare şi înfometată şi nu era nici un McDonald’s sau Sora prin apropiere. Ucenicii erau mai mult decât puţin neliniştiţi cu privire la această situaţie. Ce-ar fi făcut dacă mulţimea începea să devină obraznică?

Erau pe punctul de a învăţa ceva din această experienţă, ce avea să le schimbe pentru totdeauna vieţile. Aveau să înveţe că atunci când eşti pus faţă în faţă cu o mare provocare şi ai nevoie de un miracol ca s-o depăşeşti, trebuie să faci trei lucruri.





1. Să admitem că avem o nevoie!



Îmi place, prin natura mea, să urmăresc comportamentul oamenilor în mediul lor natural. Singurul lucru care îmi place cel mai mult, de fapt singurul lucru care îmi place, în mersul la cumpărături este şansa de a putea observa oamenii. După mulţi ani de astfel de „observaţie" am ajuns la concluzia că există trei feluri de oameni pe lumea asta: cei care produc şi sunt originea evenimentelor; cei care privesc la ce se întâmplă; şi cei care habar n-au ce se întâmplă! Ce fel de om tinzi sa fii? Fiecare din cele trei tipuri de oameni erau în mulţime în acea zi şi ascultau pe Isus.

Ştiu că în fiecare zi, la slujbele din adunările din lumea întreagă există aceste trei feluri de oameni. Provocarea constă nu în a-i învinovăţi pe oameni că nu fac sau nu dau destul. Provocarea este că fiecare care zice că este creştin să admită că are o nevoie – aceea de a ajuta.

Ca şi creştini avem nevoia de a dărui indiferent de nevoia de a primi a bisericii locale. În alte cuvinte: dacă Biserica ar avea toate resursele financiare, de timp, intelectuale şi talentul, necesare pentru a-şi îndeplini misiunea cu succes, asta nu ar schimba faptul că noi, ca şi creştini, încă avem nevoia de a da!

Ioan scrie în 6:5-6 „Şi a zis lui Filip: De unde avem să cumpărăm pâini ca să mănânce oamenii aceştia? Spunea lucrul acesta ca să-l încerce, pentru că ştia ce are de gând să facă. Filip i-a răspuns: Pâinile pe care le-am putea cumpăra cu două sute de lei n-ar ajunge ca fiecare să capete puţintel din ele. [eng. Student’s Bible: „Salariul uni om adunat de pe 8 luni nu ar fi destul să cumpărăm pâine în aşa fel încât fiecare să ia o muşcătură!"]" Filip a uitat cine era cu ei! Acesta era Acela care avea puterea să transforme apa în vin şi pietrele în pâini. Stătea chiar acolo în faţa lor, în momentul lor de nevoie şi încercare, şi ei priveau peste umărul Lui să caute un McDonald’s sau alt fast food.

Unde ne vom aţinti noi privirile în lupta noastră cu nevoile spirituale şi financiare ale Bisericii ? Vom privi la noile familii care ni se alătura? Vom privi la cei care stau în jurul nostru sau lângă noi şi ne privesc cu dispreţ, aşteptând să căpătăm ceva de la ei?? Sau vom privi la Acela care este chiar aici, chiar acum şi ne conduce şi ne arată cum să ne punem în practică nevoia de a da?

Acesta este primul principiu de slujire pe care îl putem extrage din această pildă: când este vorba de nevoia de resurse a bisericii trebuie să avem în vedere, în primul rând, nevoia noastră de a da – dincolo de nevoia bisericii noastre de a primi.





2. Evaluează ceea ce ai deja.



Trebuie să fac un mic inventar al resurselor mele, de fapt al resurselor împrumutate de către Dumnezeu mie, şi să îmi pun această întrebare: „Ce mi-a încredinţat Dumnezeu? Cum mă descurc în administrarea bunurilor Lui?" Un slujitor este cel care administrează şi îngijete bunurile altuia. În slujirea noastră creştină trebuie să facem un inventar al resurselor pe care Dumnezeu ni le-a încredinţat pentru a le folosi în lucrarea Lui.

În Marcu 6:38 Isus le spune ucenicilor: „Câte pâini aveţi?" şi poate că au zis „Habar nu avem Doamne!". „Duceţi-vă de vedeţi!" le-a zis apoi Isus. Faceţi un inventar. Vedeţi ceea ce Tatăl v-a dăruit deja.

V.8-10 „Apoi Andrei a zis: este aici " Este aici un băieţel care are cinci pâini de orz şi doi peşti; dar ce sunt acestea la atâţia? Isus a zis: Spuneţi oamenilor să şadă jos."

Asta ar fi putut să pară o pierdere de timp. Isus putea să facă să cadă pâine din cer. Putea să scoată apa dintr-o piatră. Atunci de ce acest exerciţiu inutil? El vrea ca noi să ne recunoaştem nevoia de a ajuta şi, în al doilea rând, El vrea sa înceapă cu ceea ce ne-a dat deja.

Biserica are toate resursele necesare să facă ceea ce Dumnezeu vrea să facem chiar acum. Mâine, resursele de care vom avea nevoie vor fi acolo pentru noi. Crezi asta? Aceste resurse, create de Dumnezeu, au fost deja împărţite fiecăruia dintre noi. El a dat puţin din ele ţie...şi ţie...şi ţie....şi ţie. De aceea, noi toţi trebuie să ne oprim, să facem un inventar al resurselor financiare, resurselor de talent şi resurselor intelectuale şi spirituale pe care El ni le-a dat şi să păşim înainte în a ne îndeplini fiecare rolul. Pentru că din aceste resurse, Dumnezeu ne dă putere să Îi facem lucrarea.

Recunosc că am o nevoie de a da. Acesta este principiul numărul 1. Al doilea principiu este – Trebuie să evaluez ceea ce mi s-a dat. Iată pe cel de-al treilea:



3. Pun în mâinile lui Dumnezeu orice am şi mă încred în El să înmulţească!



Masa de prânz a acelui băieţel nu era mult. Poate echivalentul antic al unui „Happy Meal". Cinci pâini mici de orz şi doi peştişori. Sunt sigur ca într-o mulţime de dimensiunile acesteia, era cineva care avea în posesie un prânz mai mare şi mai bogat. Dar acest băieţel a recunoscut nevoie lui de a da, a evaluat ceea ce a avut şi a oferit totul lui Isus.

Iată ce se întâmplă când ceea ce avem este pus în mâinile lui Dumnezeu: „Isus a luat pâinile, a mulţumit lui Dumnezeu, le-a împărţit ucenicilor, iar ucenicii le-au împărţit celor ce şedeau jos; de asemenea, le-a dat şi din peşti cât au voit".(v.11) Nu ştim cum a făcut aşa ceva. A continuat să rupă din pâini şi din peşti şi aceştia se înmulţeau din nou şi din nou.

Iată un lucru de ţinut minte – lui Dumnezeu Îi place să folosească obişnuitul să facă lucruri neobişnuite! Îi place să folosească orice lucru Îi dai să facă cu el lucruri miraculoase!

Dar eu trebuie sa recunosc că am o nevoie de a da. Trebuie să evaluez ceea ce am, cu ce pot contribui. În credinţa îi dau lui Dumnezeu şi aştept ca el să le înmulţească.

Nu ar trebuie sa fim deloc surprinşi de astfel de minuni. Dumnezeu a stabilit un principiu în lume numit „semănat" şi „secerat". Ceea ce „semănăm" (dăm, dăruim) vom „secera" (vom primi înapoi într-o formă sau alta) . Dacă dai critică, o vei căpăta înapoi. Dacă dai încurajare, vei fi încurajat. Timp, bani, reputaţie...orice. Toata creaţia lui Dumnezeu funcţionează pe principiul semănatului şi seceratului.



Am învăţat deci din această pildă, că slujirea creştină este un stil de viaţă bazat pe aceste trei principii:



1. Recunosc că am o nevoie de a da mai mare decât nevoia de a primi a bisericii mele;

2. Trebuie să evaluez, din când în când, resursele de timp, bani şi talent pe care Dumnezeu mi le-a încredinţat să fie folosite pentru scopurile Sale;

3. Trebuie să-I ofer lui Dumnezeu orice am şi să mă încred în El să înmulţească!



Peste 20 000 de oameni au plecat acasă în acea zi împrospătaţi, înnoiţi, motivaţi şi uimiţi în mare parte datorită credincioşiei unui copil.



Vreau să te gândeşti la asta:-- câţi oameni vor fi hrăniţi, învăţaţi, îmbrăcaţi, iubiţi, încurajaţi, aduşi la Isus Hristos şi vor primi viaţa veşnică cu Dumnezeu pentru că tu ai fost un slujitor credincios?



Ai ocazia să evaluezi multitudinea de daruri pe care Dumnezeu ţi le-a încredinţat. Este uimitor ce poate face Dumnezeu cu un Happy Meal!...cu orice dar pe care I-l oferim în dragoste ca să îl înmulţească El!



Vali Vesa - Cluj