Ce înseamnă expresia „născut din apă și din Duh”?

Întrebare: Ce înseamnă expresia: născut din apă și din Duh?

În Evanghelia după Ioan 3:1-16 Domnul Isus îi vorbește lui Nicodim despre nașterea din nou. În versetul 3 Domnul Isus îi spune lui Nicodim: “Adevărat, adevărat îți spun că, dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu.” Nicodim nu neagă faptul că Împărăția lui Dumnezeu a fost inaugurată în persoana, lucrarea și mesajul Domnului Isus. Nicodim vrea să fie parte din Împărăția lui Dumneze, dar pentru aceasta trebuie să fie născut din apă și din Duh.

„Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.” (Ioan 3:5)

Cuvîntul “a se naște” în contextul acestui pasaj se poate referi la acțiunile tatălui și a mamei de “a da naștere la”, prin urmare cuvântul în pasajul dat înseamnă regenerare. Înainte ca o persoană să intre în Împărăția lui Dumnezeu trebuie să aibă loc regenerarea acelei persoane.

Nicodim înțelege condiția participării în Împărăția lui Dumnezeu și că trebuie să aibă loc o naștere din nou. Dar cum “din nou”?

“Cum se poate naște un om bătrîn? Poate el să intre a doua oară în pîntecele maicii sale, și să se nască?” (Ioan 3:4)

Cuvîntul “din nou” poate însemna “de sus” sau “din nou”. Nicodim a înțeles că nașterea trebuie să aibă loc “din nou”, dar nu de “sus”. În continuare Domnul Isus insistă asupra faptului că această naștere nouă, această nouă concepere, această nouă regenerare este lucrarea Duhului Sfânt care vine din locurile de mai sus. Fie din nou sau de sus, ambele se referă la nașterea din Dumnezeu.

“Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celorce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu, născuți nu din sînge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.” (Ioan 1:12-13)

Cum a înțeles însă Nicodim expresia: născut din apă și din Duh și la ce experiență se referă ea?

În acest articol nu voi încerca să discut părerile teologilor expuse la acest subiect, cum ar fi:

• apa înseamnă nașterea naturală, iar Duhul indică nașterea spirituală;
• apa și Duhul indică împreună o curățire și reînnoire spirituală;
• apa este botezul lui Ioan, iar Duhul este ceea ce vine o dată cu acceptarea lui Isus;
• apa arată înspre partea exterioară a botezului creștin, iar Duhul spre partea interioară.

Domnul Isus pune accentul pe nevoia de transformare sau reînnoirea întregii naturi omenești prin intervenția Duhului Sfânt. Nu este nimic bun în natura omului din cauză că toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu și de aceea omul nu poate să intre sau să vadă Împărăția lui Dumnezeu, pentru că nimic neîntinat nu va intra în Împărăția lui Dumnezeu.

Accentul pasajul dat nu este pe botez, așa cum presupun unii, de altfel cuvântul “apă” este menționat doar o singură dată în Ioan 3:1-16. Accentul însă este pus pe lucrarea Duhului Sfânt (v. 8), pe lucrarea Fiului (v. 14-15) și pe lucrarea lui Dumnezeu (v. 16-17) și importanța credinței în nașterea din nou. Mai mult decât atât, oriunde Ioan vorbește despre botez și Duhul Sfânt ele sunt puse în contrast.

“Drept răspuns, Ioan le-a zis: , , Eu botez cu apă; dar în mijlocul vostru stă Unul, pe care voi nu-L cunoașteți. Eu nu-L cunoșteam; dar Celce m-a trimes să botez cu apă, mi-a zis: , Acela peste care vei vedea Duhul pogorîndu-Se și oprindu-Se, este Celce botează cu Duhul Sfînt.” (Ioan 1:26,33)

Însă în pasajul dat, apa și Duhul nu sunt puse în contrast, ci ele sunt legate și împreună devin echivalentul “de sus”. Domnul Isus îl ceartă pe Nicodim pentru neînțelegerea lucrurilor menționate în Legea lui Israel.

, , Tu ești învățătorul lui Israel, și nu pricepi aceste lucruri?” (Ioan 3:10)

Pentru înțelegerea acestei expresii trebuie să ne întoarcem la Vechiul Testament, la ceea ce Nicodim cunoștea și învăța. Cu toate că expresia: născut din apă și din Duh nu se găsește în scrierile Vechiului Testament, ambele lucruri sunt acolo.

Atunci când apa este folosită în mod figurativ în Scripturi, mai ales când aceasta se găsește în legătură cu Duhul se referă la reînnoire sau curățare. Cel mai important pasaj din toate este Ezechiel 36:25-27, unde apa și duhul sunt puse împreună, apa semnificând curățarea de impurități, iar Duhul descriind transformarea inimii.

“Vă voi stropi cu apă curată, și veți fi curățiți, vă voi curăți de toate spurcăciunile voastre și de toți idolii voștri. Vă voi da o inimă nouă, și voi pune în voi un duh nou, voi scoate din trupul vostru inima de piatră, și vă voi da o inimă de carne. Voi pune Duhul Meu în voi, și vă voi face să urmați poruncile Mele și să păziți și să împliniți legile Mele.”

Și apa și Duhul nou sunt date pentru reînnoirea poporului, promisiune a Noului Legământ profețită nu o singură dată de către profeții Vechiului Testament. Prin mesajul lor profeții au anticipat o transformare a inimii individului, dintr-o inimă de piatră într-o inimă de carne pentru a împlini voia lui Dumnezeu. Acest lucru se întâmplă atunci când credem în Isus Hristos care a murit pentru păcatele întregii omeniri.

În concluzie, putem spune că pentru a intra în Împărăția lui Dumnezeu, un om trebuie să fie născut din apă și din Duh, adică să experimenteze nașterea din nou. Nu un ritual (botezul), ci revărsarea Duhului Sfânt a fost profețită de prorocii Vechiului Testament și împlinită în persoana și lucrarea Domnului Isus Hristos.

Vă recomand să studiați cursul Ioan partea I, din seria „Învățătură peste Învățătură”.