Câtă credință avem nevoie, pentru ca să rezolvăm problemele?

Domnul Iisus Hristos a zis: „dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar... ” Avem nevoie doar de un grăunte de muștar. Grăuntele de muștar – o sămânță mică și rotundă. Iisus nu vorbește despre o credință de mărimea portocalei, sau a mărului. El vorbește despre credința de mărimea unui grăunte de muștar. Dar ce poate să facă o astfel de credință? ? ? Mai departe Hristos spune: „dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice muntelui acestuia: ‘Mută-te de aici colo’, şi s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputinţă.” (Matei 17:20) Aceasta nu înseamnă, că dacă voi crede măcar puțin, atunci în conformitate cu porunca mea, munții se vor mișca, iar relieful se va schimba... Dar aceasta înseamnă, că dacă mă voi bizui pe Cuvântul Domnului, atunci acest „grăunte de muștar” al credinței „va muta muntele din loc,” „va opri furtuna,” va rezolva problema, „căci niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere.” (Luca 1:37) Chiar și ceea ce este imposibil, poate să devină posibil, dacă Domnul va trimite cuvântul Său pentru aceasta.

Odată a avut loc următoarele:

'„S-a stârnit o mare furtună de vânt, care arunca valurile în corabie, aşa că mai că se umplea corabia. Şi El dormea la cârmă, pe căpătâi. Ucenicii L-au deşteptat şi I-au zis: „Învăţătorule, nu-Ţi pasă că pierim?” El S-a sculat, a certat vântul şi a zis mării: „Taci! Fără gură!” Vântul a stat şi s-a făcut o linişte mare. Apoi le-a zis: „Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi? Tot n-aveţi credinţă?”' (Marcu 4:37-40)

În timpul furtunii, când ucenicii au intrat în panică, Iisus nu trebuia să direcționeze oamenii, pentru ca să facă echilibru pe punte, să-i lege cu funii, să le dea instrucții. Era suficient să zică pur și simplu doar un Cuvânt. Iisus a liniștit furtuna doar prin Cuvânt, dar în același timp, i-a rușinat pe ucenici, pentru faptul că le-a fost frică. De ce s-au temut, de ce L-au ocărât, că El pur și simplu doarme, și parcă nimic nu face, pentru ca să-i salveze? Deoarece ei nu credeau, că Acela, Care era printre ei – Stăpânul mării și a vântului! Iisus – Stăpânul elementelor, care ne sperie atât de mult; împrejurărilor, în fața cărora suntem fără putere! Ucenicii Lui nu aveau credință, măcar de mărimea „unui grăunte de muștar.”

Dar la tine cum stau lucrurile cu privire la aceasta? Nu ți se pare, că Domnul, Care Se află în „barca” vieții tale, nu face nimic, când „mori” din cauza împrejurărilor vieții? Când îți este frică, nu-L mustri pe Iisus pentru pasivitate? Ce-I zici, când „valurile” necazului te bat una după alta? Ești în stare să te încrezi în El, ca în Stăpânul acestor „valuri” și ca în Stăpânul vântului? Ai suficientă credință, ca să zici precum sutașul: „ci zi numai un cuvânt, şi robul meu va fi tămăduit.” (Matei 8:5-10)?

Grăuntele de muștar – una din cele mai mici semințe, dar el este în stare să crească până va ajunge unul din cei mai mari copaci. În interiorul seminței, deja trăiește un copac foarte mare, doar că toată perfecțiunea, puterea și frumusețea copacului, este împăturită într-un volum foarte mic. Copacul credinței foarte mari în Cuvântul Lui Dumnezeu. Începe cu acest „grăunte” și permite ca „pământul umed” al împrejurărilor „să contribuie” la creșterea copacului acestuia!

Fie ca rugăciunea noastră să fie:

Doamne, eu cred, că niciun Cuvânt de la Tine, nu este lipsit de putere, ci va săvârși lucrarea sa în „furtuna” vieții mele, va da „liniștea” dorită! Mă încred în Tine în temerile mele... te rog mai întâi dă-mi „pace” în inima mea, liniște, dacă ești cu mine „în barcă... ” și Cuvânt de la Tine, Care este în stare să „potolească” toate necazurile, și să-mi păstreze viața (relația, căsătoria, să-i păstreze viața persoanei dragi... )! Facă-se voia Ta în toate! Te rog în numele Lui Iisus Hristos. Amin.

Traducere: Repalov Veaceslav

Autor: Igor Opinca