Când te-au uitat, și te neglijează...

(Filipeni 2:5,7-8) „Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus... El a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce.”

Când te uită, când te neglijează, sau intenționat nu te iau în seamă, iar inima ta este înțepată de ocări și de insulte, dar în tot același timp, în ea împărățește bucuria și mulțumirea cu privire la aceea, că ai avut privilegiul să suferi pentru Hristos, atunci aceasta semnifică – moartea „eului tău.”

Când ești vorbit de rău pentru faptele bune pe care le-ai făcut, dorințele tale înâlnesc împotrivire, sfaturile tale sunt disprețuite, iar despre părerea ta se râd, dar în tot același timp nu dai prilej mâniei în inima ta, ba chiar nu te aperi pe tine însuți, și primești totul în tăcere, cu dragoste și cu răbdare, atunci aceasta înseamnă – omorârea „eului tău.”

Când cu dragoste și cu răbdare înduri orice situație inconfortabilă, nepotrivire, îngrijorare, pierdere, prostie, extravaganță, imaturitate duhovnicească, și rabzi toate acestea, așa precum a răbdat Iisus, atunci aceasta – omorârea „eului tău.”

Când ești mulțumit(ă) cu orice mâncare, cu orice ofertă, cu hainele pe care le ai, cu clima, cu societatea, cu atitudinea față de tine, cu orice obstacol după voia Lui Dumnezeu – omorârea „eului tău.”

Când niciodată nu te străduiești, atunci când comunici, să te prezinți pe tine, sau să aduci aminte despre faptele tale cele bune, nu cauți, ca cei din jur să te laude, și într-adevăr dorești să rămâi în umbră, atunci aceasta – omorârea „eului tău.”

Când vezi că fratele tău are propășire, primește răspunsuri la nevoile lui, și ești în stare să te bucuri sincer în inima ta pentru el, și nu-l invidiezi, și nu cârtești cu privire la aceasta împotriva Domnului, măcar că nevoile tale personale, sunt mult mai mari, și te afli în împrejurări foarte dificile, atunci aceasta – omorârea „eului tău.”

Când ești în stare să primești vreo mustrare sau vreo ocară de la cineva, care are o poziție mult mai mică decât tine, și ai o atitudine smerită față de el, atât în mod vizibil, cât și în interior, și în inima ta nu există iritare, sau nemulțumire, aceasta – omorârea „eului tău.”

• Binecuvântează-mă Doamne, ca să am aceleași simțăminte, aceeași atitudine, și același fel de gândire, precum ai Tu! Ajută-mă ca în smerenie, și cu o inimă ascultătoare să caut voia Ta, să merg pe căile Tale! În numele Tău te rog, amin.

Traducere: Repalov Veaceslav

Autor: Igor Opinca

„Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi.” (2 Corinteni 4:8)