Când este momentul venirii Duhului Sfânt în inima creştinului?

Întrebare:

Aş dori să vă întreb care este momentul primirii Duhului Sfânt? Eu credeam că o persoana primeşte Duhul Sfânt imediat după primirea botezului Nou-Testamental, prin “punerea mâinilor” de către pastorul care a si făcut botezul. Însa, într-o seara mergând la biserica baptista, la sfârşitul predicii, pastorul a făcut o invitaţie pentru cei care doresc sa primească Duhul Sfânt, să vină în faţă, după încheierea serviciului divin, să primească Duhul Sfânt prin rugăciunile care se vor face pentru acea persoana. Mi-am dorit foarte mult lucrul acesta dar nu am îndrăznit deoarece mi-a fost teama sa nu-L dezamăgesc apoi pe Dumnezeu prin neascultare. Eram cu mama mea, dânsa fiind botezata cu mult timp in urma chiar la acea biserică, însa nu mai frecventează (din delăsare) deşi credinţa dânsei nu s-a schimbat. Ce este de făcut pentru dânsa si pentru mine, eu nefiind încă botezata? Puteam primi atunci Duhul Sfânt? Aştept răspunsul dumneavoastră si daca îmi permiteţi poate o sa mai am si alte întrebări. Va mulţumesc!

Duhul Sfânt vine în inima omului atunci când crede din toată inima că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu aşa cum scrie în Sfintele Scripturi, când se pocăieşte de păcatele săvârşite până atunci şi când întră în Noul Legământ cu Domnul Isus alegând să trăiască de la acel moment mai departe în deplină ascultare de Dumnezeu. Factorul credinţei personale în Domnul Isus Hristos este decisiv pentru primirea Duhului Sfânt. Când creştinii din bisericile Galatiei s-au lăsat ademeniţi de o erezie, Apostolul Pavel le-a scris:

O, galateni nechibzuiţi! Cine v-a fermecat pe voi, înaintea ochilor cărora a fost zugrăvit Isus Hristos ca răstignit? Iată numai ce voiesc să ştiu de la voi: prin faptele Legii aţi primit voi Duhul ori prin auzirea credinţei? (Galateni 3:1-2)

Întrebarea retorică pusă de Pavel scoate în evidenţă adevărul că ei au primit Duhul Sfânt prin auzirea credinţei.

Când Dumnezeu a orchestrat prin vedenii venirea Apostolului Petru în casa sutaşului Corneliu din Cezarea, Apostolul a predicat celor din casă. Vreau să atrag atenţia cititorului la ultimele cuvinte din predica lui Petru înainte ca Duhul Sfânt să se pogoare peste toţi cei adunaţi acolo:

Noi suntem martori a tot ce a făcut El în ţara iudeilor şi în Ierusalim. Ei L-au omorât, atârnându-L pe lemn. Dar Dumnezeu L-a înviat a treia zi şi a îngăduit să Se arate, nu la tot norodul, ci nouă, martorilor aleşi mai dinainte de Dumnezeu, nouă, care am mâncat şi am băut împreună cu El după ce a înviat din morţi. Isus ne-a poruncit să propovăduim norodului şi să mărturisim că El a fost rânduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii şi al celor morţi. Toţi prorocii mărturisesc despre El că oricine crede în El capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor.” Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a coborât Duhul Sfânt peste toţi cei ce ascultau Cuvântul. (Faptele apostolilor 10:39-44)

Cei adunaţi în casă erau conştienţi că Dumnezeu le comunica atunci mesajul. În momentul când Apostolul Petru a spus că oricine crede în Isus capătă prin Numele Lui iertarea păcatelor, chiar atunci, Duhul Sfânt s-a pogorât peste toţi care ascultau Cuvântul. Astfel, credinţa lor în Domnul Isus Hristos care a venit în urma ascultării Cuvântului lui Dumnezeu a fost decisivă pentru primirea Duhului Sfânt.

Se pare că şi Apostolul Petru credea iniţial că Duhul Sfânt se pogoară peste oameni după ce sunt botezaţi, pentru că în Ziua Cincizecimii, după e a predicat şi oamenii au întrebat ce să facă ca să fie mântuiţi, el le-a spus:

„Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh. (Faptele apostolilor 2:38)

Nu există întâmplări sau dovezi în Biblie conform cărora putem crede că Duhul Sfânt se pogoară la momentul botezului. Ba invers, se botează oameni după ce au crezut în Domnul Isus Hristos, după ce s-au pocăit şi au întrat în Noul Legământ. De altfel, când dă o definiţie a botezului, Apostolul Petru spune că botezul “nu este o curăţare de întinăciunile trupeşti, ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea lui Isus Hristos” (1 Petru 3:21)

Presupun că următorul eveniment din Biblie vă face să gândiţi că Duhul Sfânt se primeşte prin punerea mâinilor păstorului:

Apostolii care erau în Ierusalim, când au auzit că Samaria a primit Cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan. Aceştia au venit la samariteni şi s-au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sfânt. Căci nu Se coborâse încă peste niciunul din ei, ci fuseseră numai botezaţi în Numele Domnului Isus. Atunci Petru şi Ioan au pus mâinile peste ei, şi aceia au primit Duhul Sfânt. (Faptele apostolilor 8:14-17)

Felul cum cei din Samaria au primit Duhul Sfânt a fost un caz aparte şi Dumnezeu a urmărit mai multe scopuri lăsând Duhul Sfânt să se pogoare peste ei doar prin punerea mâinilor apostolilor. Samaritenii erau urâţi de către Iudei şi consideraţi oameni de ultimă calitate sau combustibil pentru iad. Apoi, chiar şi apostolii la început credeau că mântuirea este doar pentru cei din poporul Israel. Prin faptul că Duhul Sfânt s-a coborât când au venit apostolii şi şi-au pus mâinile peste samariteni, Dumnezeu le-a arătat apostolilor că samaritenii nu sunt oameni de calitatea a doua ci pot si ei prin credinţă în Domnul Isus să între în Noul Legământ şi să fie cetăţeni împreună cu toţi sfinţii. De asemenea, Dumnezeu le-a arătat şi samaritenilor că există un singur Trup al lui Hristos şi că în acest trup este orânduială şi ei tot fac parte din el. Mai există un caz în Scripturi când ucenicii lui Ioan din Efes au primit Duhul Sfânt prin punerea mâinilor lui Pavel şi acesta iarăşi a fost un caz aparte. Nu este o învăţătură Biblică să credem că Duhul Sfânt este administrat de către păstori sau preoţi şi doar ei pot decide cui să-l ofere sau nu prin punerea mâinilor.

Toate rugăciunile au importanţă înaintea lui Dumnezeu, dar Duhul Sfânt se pogoară peste om atunci când el crede în Domnul Isus din toată inima şi ia decizia să între în Noul Legământ. Rugăciunea celui ce se roagă este exprimarea verbală a acestei decizii luate în inimă şi înţelese pe deplin. Păstorul sau preotul se alipeşte în această rugăciune şi participă prin faptul că îi dă călăuzire celui ce se pocăieşte, se roagă şi mulţumeşte pentru lucrarea din viaţa lui.

Intrarea în Noul Legământ este un pas foarte responsabil şi este important să-ţi faci bine socotelile. Dacă ai luat decizia să-l urmezi pe Domnul Isus în ascultare deplină nu-L vei dezamăgi şi nu te vei dezamăgi. Când vine Duhul Sfânt în viaţa credinciosului îi dă putere să trăiască o viaţă de ascultare în neprihănire. Acelaşi Apostol Petru, când se adresează creştinilor întorşi la Dumnezeu de curând le spune:

Apropiați-vă de El, piatra vie, lepădată de oameni, dar aleasă și scumpă înaintea lui Dumnezeu. Și voi, ca niște pietre vii, sunteti zidiți ca să fiți o casă duhovnicească, o preoție sfântă, și să aduceți jertfe duhovnicești, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos. Căci este scris în Scriptură: “Iată că pun în Sion o piatră din capul unghiului, aleasă, scumpă, și cine se încrede în El, nu va fi dat de rușine. (1 Petru 2:4-6)

Vedeți? Cine se încrede în Hristos, nu va fi dat de rușine. Aceasta este promisiunea lui Dumnezeu pe care ne putem baza.

Spuneți că mama dvs este botezată, dar nu frecventează biserica din delăsare și că credința ei nu s-a schimbat. S-a schimbat… Faptul că ea nu frecventează serviciile dive ale bisericii este dovada credinței ei slăbite. Orice creștin adevărat vrea să frcventeze serviciile divine pentru a se închina lui Dumnezeu, pentru a primi învățătură sănătoasă și pentru a avea părtășie cu alți creștini. În plus, cum putem vorbi de un soț si tată care declară că el încă își iubește soția și copii dacă el nu mai petrece timp in familia sa? Iată cum s-a manifestat credința primilor creștini:

Cei ce au primit propovăduirea lui au fost botezaţi; şi, în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete. Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni. Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne. Toţi cei ce credeau erau împreună la un loc şi aveau toate de obşte. Îşi vindeau ogoarele şi averile, şi banii îi împărţeau între toţi, după nevoile fiecăruia. Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă şi luau hrana cu bucurie şi curăţie de inimă. Ei lăudau pe Dumnezeu şi erau plăcuţi înaintea întregului norod. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi. (Fapte 2:41-47)

O sfătuiesc pe mama dvs. să se pocăiască de așa atitudine de delăsare și să nu mai doarmă spiritual. Acum ea trebuie să învețe să asculte în toate de Duhul Sfânt, despre care ea spune că trăiește în ea, să frecventeze serviciile divine ale bisericii, să studieze Sfânta Scriptură, să se roage și să aibă părtășie cu alți creștini.

În Biblie sunt îndemnuri și la aceast subiect:

Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii şi cu atât mai mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie. (Evrei 10:25)

Pe Dvs. vă sfătui și vă îndemn să vă împăcați cu Dumnezeu. Pocăiți-vă de păcatele comise și luați hotărârea să intrați în Noul Legământ cu Isus Hristos, ca să primiți Duhul Sfânt și să trăiți în ascultare de Dumnezeu. Mergeți la Biserică duminica viitoare și atunci când pastorul va face chemarea la pocăință, ieșiți în față ca să spuneți această decizie pastorului și întregii adunări și rugați-vă. Atunci spuneți-i pastorului că doriți să vă botezați.

Dumnezeu să vă ajute să primiți Duhul Sfânt și să trăiți mereu călăuzită de Dumnezeu.