Binecuvântarea vine în urma ascultării de Dumnezeu

„‘Pe Mine Însumi jur’, zice Domnul, ‘pentru că ai făcut lucrul acesta şi n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, te voi binecuvânta foarte mult şi-ţi voi înmulţi foarte mult sămânţa, şi anume: ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării, şi sămânţa ta va stăpâni cetăţile vrăjmaşilor ei. Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta, pentru că ai ascultat de porunca Mea!’”

(Geneza 22:16-18)

Nouă, inimii noastre, vom trebui să trecem prin încercarea severă, prin chinurile amare ale lui Avraam, dacă dorim să obținem binecuvântarea, care urmează după ascultare... eul nostru împietrit, care s-a înrădăcinat foarte bine în interiorul nostru, cu niciun chip nu va ceda, și nu se va smeri, după prima cerință, din partea noastră. Trebuie cu o perseverență mare, să-l scoatem din inima noastră, la fel cum se scoate din rădăcină un pom, care nu este bun la nimic; prin suferințe și sânge trebuie să aibă loc eliberarea noastră, la fel precum în cazul, când prin suferință și sânge, suntem izbăviți de un dinte stricat. El poate să fie eliminat din suflet, doar prin efort, la fel precum Hristos a alungat din Templu, pe cei ce vindeau și pe cei, care schimbau banii. Dar de asemenea, trebuie să uităm de mila față de eul nostru, care imploră pomană, și trebuie să privim mila față de sine, ca pe o sămânță a acestui rău, căci mila față de sine – unul din cele mai rele păcate ale inimii umane.

Dacă într-adevăr dorim o relație foarte strânsă cu Dumnezeu, trebuie să mergem pe calea lepădării de sine. Căci dacă am decis să-L urmăm pe Dumnezeu fără încetare, El mai târziu, sau mai devreme, ne pune în așa fel la încercare... Deci, Domnul ne va duce la locul încercării, unul după celălalt, dar noi putem să nu știm, că deja suntem acolo. În acest loc nu vom avea multe variante de ales, ci doar unul – și alternativa lui, dar tot viitorul nostru va depinde în totalmente de acea alegere, pe care o vom face.

Rugăciunea:

Avva, Tată, doresc să Te cunosc, dar inima mea fricoasă se teme, și nu dorește să renunțe la dinții ei mici. Nu pot să renunț la ei, fără ca să vărs sângele inimii mele, și nu mă stărui să ascund de Tine groaza mea, în fața acestei separări. Tremur, dar am hotărât. Te rog, Doamne, elimină din inima mea tot ce-am crescut în ea, de-a lungul vieții mele, și care a devenit parte a sufletului meu viu; prin urmare intră în ea, în locuința Ta, ca Stăpânul suveran. Să fie binecuvântat locul, unde a călcat piciorul Tău. Fie ca în inima mea, să strălucești Tu, Doamne, căci nu este o altă lumină, în afară de Tine, și nu există noapte acolo, unde ești Tu. În numele Lui Iisus Hristos. Amin.

Traducere: Repalov Veaceslav

Autor: A. W. Tozer

Autorul rugăciunii: Igor Opinca