Auto-evaluarea personalităţii noastre

Omul, care îşi pune ''o notă mică'' la auto-evaluare, în realitate se iubeşte doar pe sine foarte mult, foarte puternic. Omul, care permanent se plânge cu privire la aceea, că nimeni nu-l iubeşte, sau tace trist, supărat pe toată lumea, sau plângând se priveşte în oglindă, plângând, că este urât(ă), în realitate foarte mult (puternic, tare) se iubeşte doar pe sine. Omul, care îşi pune ''o notă mică'' la auto-evaluare, se gândeşte doar la sine. Chiar şi atunci, când invidiază pe cei din jur, acest om, în taină se jeleşte şi crede, că faţă de el, trebuie să fie mai drepţi Dumnezeu, împrejurările şi oamenii din jur. Dar cu toate acestea, el (ea) se gândeşte nu la Dumnezeu, şi nu la cei apropiaţi. El(ea) se gândeşte doar la sine! El(ea) nu iubeşte pe aproapele, pentru că inima lui(ei) este ocupată cu eul propriu, doar cu dragostea de sine.

Concentrarea doar la sine însuţi, pasiunea faţă de admiraţia de sine, iubirea de sine, egoismul, alintarea pe tine însuţi, când cauţi doar plăceri pentru tine, când cauţi doar ceea ce-ţi place, reflectă tendinţa vremurilor din urmă, în care trăim. ''Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine... '' (2 Timotei 3:1-2) De la acest păcat ''cresc toate felurile de păcate'', care fac vremurile noastre dificile şi aspre!

Pe oamenii cu o ''notă mică la auto-evaluare'' este nevoie să-i învăţăm nu să se iubească pe sine, nu să tolereze egoismul, nu să stimuleze egoismul, nu trebuie să-i motivăm ''să facă selfie''. Ei au nevoie, să le aducem permanent aminte cu privire la aceea, că trebuie să iubească încă pe cineva, în afară de sine. Anume acest îndemn evanghelic trebuie să-l audă!

Doresc să zic, că auto-evaluarea corectă se formează înnăuntrul omului de la felul cum Dumnezeu îl priveşte, ci nu în faţa obiectivului fotocamerei. Valoarea personalităţii noastre nu depinde de auto-evaluarea noastră, ci de nota pe care ne-o pune Dumnezeu. Din punctul de vedere a Lui Dumnezeu, pentru noi se merita să moară! Aceasta nu înseamnă, că noi suntem atât de buni, şi că noi merităm dragostea Lui, dar aceasta înseamnă, că El foarte puternic ne iubeşte! El atât de mult a iubit lumea, încât L-a dat pe Fiul Său să moară pentru noi (Ioan 3:16). Deci, de ce mai avem nevoie? Oare nu se dizolvă fără urme în oceanul dragostei Lui Dumnezeu, băltoaca murdară a iubirii de sine? Nu se merită să păstrăm o iubire de sine slabă, nu se merită să îngrijim cu drag această iubire de sine, nu se merită s-o creştem, căci Creatorul universului şi Cel Suveran, Cel atotputernic ne iubeşte.

Pagina ta de profil pe reţelele de socializare – nu sunt pur şi simplu share, postări, like, sau foto, aceasta este reflecţia vieţii tale adevărate, faţa ta reală, gândurile şi valorile tale, şi cel mai important, reflectarea vieţii tale cu Hristos. Ţine minte aceasta!

Valoarea personalităţii noastre nu depinde de auto-evaluarea noastră, ci de felul cum Dumnezeu ne priveşte.