Așteptând mântuirea primită în dar

- Romani 8: 12-27 -

În urmă cu două mii de ani am fost mântuiți prin lucrarea făcută de Domnul Isus la cruce. Am fost mântuiți și suntem siguri și convinși de asta, iar acum așteptăm darul acesta așa cum un copil așteaptă ca tatăl său să-și țină promisiunea. Nu că am și primit-o, dar nădăjduim în așteptarea ei. Unii au speranțe. Eu zic că noi avem o NĂDEJDE fiindcă nădejdea este ceva mai mult decât o speranță. Nădejdea este aproape o împlinire.

1.      Suntem independenți față de fire (v. 12, 13)

Noi nu mai avem nimic în comun cu firea pământească păcătoasă. La cruce ea a fost condamnată definitiv. Pentru noi, ea este moartă. Așadar, noi nu mai putem asculta de îndemnurile a ceva mort. Faptele firii sunt moarte și nu pot da viața, dar faptele Duhului sunt vii și ne înviorează. – Gal. 6: 8 – Atenție la ce și cum semănăm!

2.      Nu avem de ce se teme (v. 14-16)

Teama este sentimentul care poate genera, în funcţie de obiectul ei, o serie de boli precum ulcerul gastric sau duodenal, colita, diareea, afecţiuni ale rinichilor, ale ochilor, ale coloanei vertebrale, reumatismul, alopecia (căderea părului), apendicita, astmul bronşic, insomnia sau migrenele. Dumnezeu ne vrea sănătoși, nu bolnavi. În plus de asta, frica te face să te simți învins. În schimb teama de Dumnezeu te face biruitor prin Duhul Sfânt. – 2 Tim. 1: 7

3.      Hristos Și-a împărțit moștenirea cu noi (v. 17)

De obicei, un moștenitor își ține moștenirea pentru sine. Dar Hristos și-a împărțit moștenirea prin faptul că ne-a pregătit fiecăruia câte un loc în Împărăția lui Dumnezeu (Luca 22: 28-30; Ioan 14: 2-4). Isus nu ar fi putut face acest lucru dacă nu ar fi fost Stăpânul acestei moșteniri. De asemenea, nu ar fi făcut acest lucru dacă nu ne-ar fi iubit cu o iubire veșnică (Ieremia 31: 3). Aceasta este una dintre dovezile care ne arată că Isus este Dumnezeu, prin urmare noi primim mântuirea din mâna lui Dumnezeu.

4.      Suferințele sunt înfrânte prin credință (Ioan 16: 33; Apoc. 3: 21)

Domnul Isus a biruit necazurile și suferințele încă de pe când era pe poământ, în trup. De aceea, El știe că noi putem fi biruitori, deși noi de multe ori ne lamentăm. El ne cunoaște și mai ales știe că ceea ce El a pus în noi, adică Duhul Sfânt, este mai tare decât duhul firii.

5.      Nădejdea aduce răbdare (v. 24, 25)

Speranța aduce mai mult stres decât biruință, deoarece există posibilitatea ca ceea ce sperăm să nu se împlinească. Dacă, însă, în loc de speranță, punem npădejde, lucrurile se schimbă, pentru că nădejdea înseamnă într-o bună măsură încredințare, iar încredințarea aduce biruință. Când avraam a plecat pe muntele Moria ca să-l aducă jertfă pe Isaac, el a avut nădejdea că Dumnezeu va găsi altă soluție și că ei se vor întoarce teferi (Gen. 22: 5).

CONCLUZIE: Uneori în Biblie cuvintele nu au același sens ca în dicționar. În caxul nostru, A AVEA NĂDEJDEA MÂNTUIRII are înțelesul de A AVEA SIGURANȚA MÂNTUIRII, pentru că noi știm că ceea ce Dumnezeu făgăduiește, El și împlinește.

AMIN!