Arunca aurul in tarana...si atunci Cel Atotputernic va fi aurul tau,argintul tau,bogatia ta,desfatarea ta

Imprieteneste-te dar cu Dumnezeu,si vei avea pace; te vei bucura astfel iarasi de fericire...Arunca dar aurul in tarana,arunca aurul din Ofir in prundul paraielor. Si atunci Cel Atot puternic va fi aurul tau,argintul tau,bogatia ta. Atunci Cel Atot puternic va fi desfatarea ta,si iti vei ridica fata spre Dumnezeu. Il vei ruga,si te va asculta,iti vei putea implini juruintele. Pe ce vei pune mana iti va izbuti,pe cararile tale va straluci lumina. Vina smerirea,tu te vei ruga pentru ridicarea ta: Dumnezeu ajuta pe cel cu ochii plecati." (Iov 22:21-29).

*

Cine vrea sa ramana cu adevarul,cu Hristos,trebuie sa arunce de la el tot ce nu e din Hristos. Pana nu rasare soarele,si un opait are valoare. Dar,dupa ce a rasarit si lumina lui umple totul,ar fi o nebunie si o pierdere de timp sa te mai ocupi de opait. Pana nu rasare Soarele-Hristos intr-o inima,lucrurile lumii,intelepciunea ei si viata ei,par a fi valoroase,par a fi castiguri. Cand insa vine El,care este Comoara comorolor vesnice,toate palesc si par ca un gunoi. Cine a gasit adevarul,vede toate lucrurile din afara lui,cu care s-a ocupat pana atunci,ca o mare pierdere. Numai cu adevarul este adevaratul castig,cu minciuna totdeauna este pirdere. Apostolul Pavel scrie crestinilor filipeni urmatoarele: "Dar lucrurile,care pentru mine erau castiguri, le-am socotit ca o pierdere,din pricina lui Hristos. Ba inca si acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere,fata de pretul nespus de mare al cunoasterii lui Hristos Isus,Domnul meu. Pentru El am pierdut toate si le socotesc ca un gunoi,ca sa castig pe Hristos,si sa fiu gasit in El,nu avand o neprihanire a mea,pe care mi-o da Legea,ci aceea care se capata prin credinta in Hristos, neprihanirea pe care o da Dumnezeu,prin credinta. Inima omului este ca o teaca de sabie: nu poate incapea in ea decat o singura iubire,o singura neprihanire. Nu poti iubi si lumea si cerul,si pe Dumnezeu si pacatul,si sfintenia si placerile trupului. Cine traieste o viata dubla, traieste de fapt numai una: pentru placerile de o clipa ale pacatului. Binele amestecat cu rau este numai rau,adevarul amestecat cu minciuna este numai minciuna,neprihanire amestecata cu pacat este numai pacat. Asa este acum. Raul copleseste binele cand sunt amestecate. Intotdeauna,din amestecatura castiga partea cea rea. Iata un cuvant al Scripturii,care lamureste acest lucru: "Asa vorbeste Domnul ostirilor: "Puneti preotilor urmatoarea intrebare asupra Legii: "Daca poarta cineva in poala hainei sale carne sfintita,si atinge cu haina lui paine,bucate fierte,vin,untdelemn,sau o mancare oarecare,lucrurile acestea vor fi sfintite ?" Preotii au raspuns: "Nu." Si Hagai a zis: "Daca se atinge cineva,spurcat prin atingerea de un trup mort,de toate aceste lucruri,vor fi ele spurcate oare ?" Preotii au raspuns: "Vor fi spurcate." Atunci Hagai,luand iarasi cuvantul,a zis: "Tot asa este si poporul acesta,tot asa este si neamul acesta inaintea Mea,zice Domnul,asa sunt toate lucrarile mainilor lor: ce-Mi aduc ei acolo ca jertfa este spurcat." (Hagai 2:11-14). Otrava amestecata cu miere este numai otrava. Puterea de hranire a mierii nu mai are valoare,caci otrava a acoperit-o. "Arunca aurul in tarana,arunca aurul din Ofir in fundul paraielor. Si atunci Cel Atot puternic va fi aurul tau..." Daca vrem sa-L primim pe Dumnezeu in inima noastra,Il putem primi numai intr-un singur fel: sa aruncam din ea tot ce este al nostru,sau al altora. Sa aruncam aurul intelepciunii noastre,aurul puterii noastre,aurul neprihanirii noastre proprii,aurul talentelor noastre,si atunci Dumnezeu va fi pentru noi: Intelepciune,Putere,Neprihanire,Bogatie,etc. Atunci Dumnezeu va fi pentru noi TOT,cand aruncam TOT ce este al nostru. "Arunca aurul in tarana",adica tot ce-a fost al tau inaltat pentru a fi vazut de toti,trebuie aruncat jos in tarana,acolo unde calca picioarele,acolo unde nu mai poate fi vazut. Ca sa poti inalta pe Dumnezeu cu adevarat,trebuie sa te dobori pe tine insuti,eul tau,in tarana. "Cine se smereste va fi inaltat." ,,Arunca aurul in prundul paraielor",adica in locul unde nu-l mai poti gasi niciodata. Caci tot ce este dus de apa nu mai poate fi gasit. Asa trebuie aruncat tot ce-am socotit valoros in noi,caci aurul reprezinta valoare,si atunci Dumnezeu va fi Aurul nostru,Valoarea cea nepretuita. In inima nu pot incapea doua valori: valoarea eu si valoarea Dumnezeu. Sa nu cautam sa castigam lumea cu aurul ei caci "Ce foloseste unui om sa castige toata lumea,daca isi pierde sufletul sau ? Sau ce va da un om in schimb pentru sufletul sau :"(Marcu 8:36-37). Oamenii isi vand sufletul si pentru castiguri pamantesti mari,dar si pentru lucruri mici. Eva si-a vandut sufletul pentru fructul unui pom,Esau pentru un blid de linte,Iuda pentru treizeci de arginti. Si altii pe mai putin,iar unii pe nimic. Cine poate sa cantareasca,sa masoare,sa evaluieze valoarea unui suflet inaintea lui Dumnezeu ? Am citit ca in fata unei fiice de rege,a stat intr-o zi un misionar imbatranit in slujba Domnului Hristos. Ea a intrebat pe misionar cate suflete a castigat pentru Domnul Isus. Misionarul a raspuns: "Sapte." ,,Numai sapte ?",a intrebat fata mirata. Misionarul a raspuns: "Alteta,daca mi-ar fi fost ingaduit sa aduc un singur suflet la Domnul Isus,viata mea tot ar fi o viata minunata." Omul acesta,invatase sa cantareasca toate,mai ales sufletele cu cantarul lui Dumnezeu. Da,pus in cantarul lui Dumnezeu,un suflet cantareste mai mult,si are valoare mai mare decat lumea toata,cu tot aurul din ea. Pe usa unei biserici era urmatoarea inscriptie: "Este un singur Dumnezeu. Daca El este dusmanul meu,cine ma va mantui ? Am un singur suflet. Daca-l pierd,ce-mi mai ramane ?" Sfatul meu,prietene cititor al acestor randuri,este urmatorul: "Imprieteneste-te dar cu Dumnezeu,si vei avea pace. Arunca aurul tau si tot ce ai mai de pret,in tarana si in prundul paraielor,si atunci Dumnezeu va fi Aurul tau,Argintul tau,Bogatia ta,Desfatarea ta. Fii binecuvantat de Domnul nostru Isus Hristos." Amin. Slavit sa fie Domnul !