Zilnic mila Lui se-arată

ZILNIC MILA LUI SE-ARATĂ

Zilnic mila Lui se-arată
Dumnezeu e generos
Paza-I binecuvântată
Nu lipseşte niciodată
Prin furtuni sau norul gros
E Stăpân şi veşnic Tată.

Ne-nsoţeşte pas cu pas
Prin necazurile vieţii
Când la har El ne-a atras
A rostit “Eu nu vă las
În strâmtorile tristeţii
Pun în voi dorul de-Acas’

Zilnic pâinea e pe masă
Nimeni...nimeni nu-i ca El
Este clar că Lui îi pasă
Când suntem în stare joasă,
Când slăbeşte-al nostru zel
Şi când calea e pietroasă.

Oşti rebele-au tăbărât
Sufletul să-l cucerească
Dar în lupte ne-a-ntărit
Exact cum a hotărât.
Iar din Patria cerească
Viziuni s-au coborât.

Fost-au şi căderi pe cale
Dar, nicicând, nu ne-a certat
Iar în ceasul cel de jale
Darul cercetării Sale
Foarte mult ne-a mângâiat
Dând un aşternut mai moale.

Ne uităm spre viitor
Cu încredere totală
Ştim că dincolo de nor
Este un sublim Decor
Unde nu există boală
Ci doar trai nemuritor...

Şi continuăm slujirea
Cum Stăpânul ne-a-nvăţat
Zilnic El ne dă iubirea
Şi ne-arată nemurirea
Sufletului împăcat
Ce-a trăit neprihănirea.

gc/26 Decembrie, 2011