Frumoasă e răbdarea

Frumoasă e răbdarea femeii credincioase
ce caută-ntâietatea la alții să o lase,
ea, rămânând în umbră, tăcută şi smerită
își află în răbdare răsplata fericită.


... Așa a fost răbdarea Elisabetei sfinte,
căutând s-asculte-n totul a Domnului cuvinte;
dar ne-ncetat să ceară în taină o minune,
c-o să se-asculte-odată această rugăciune.

Nădăjduind în marea lui Dumnezeu iubire,
ea a căutat să-şi ducă viața în sfințire
şi-a așteptat în pace cu-ncredere deplină
plinirea profeției, când vremea o să vină.

Când a intrat Maria în casa ei curată
şi i-a rostit urarea cea binecuvântată,
ea a cinstit-o sincer, smerindu-se pe sine:
- A Domnului meu Maică, cum de-ai venit la mine? ...

Iar fiul ei cel unic, Ioan Botezătorul,
a fost pentru Mesia 'Nainte-Mergătorul;
răbdarea cea smerită a mamei credincioase
i-a fost îndemn şi vieții şi morții lui frumoase.

*


... O, voi, Elisabete de azi și de oriunde,
căutați de-aceste daruri cerești a vă pătrunde!
Căci când pe Domnul Slavei smerite-L veți cunoaște,
de Duhul Sfânt se umple şi fiul ce-l veți naște.