Zi de mulțumire

Zi de mulţumire

Să ai o zi de mulţumire,
E cel mai nobil dar;
Luptă cum se cuvine,
Să n-o duci în zadar.

Am vrea şi noi aicea,
Să punem mulţumiri pe-altar
(Ca mulţumirea, nu-i nimica!)
Şi să le-aducem noi, ca dar.

Căci El a zis, şi slavă-I fie,
Cuvîntu-I împlinit prin vremi
Şi azi purtăm astă făclie,
Prin mulţumire, cu-ai Săi, servi.

În vremi de luptă şi-ncercare,
Sau - vremi de criză traversăm,
Noi vrem s-aducem mulţumire,
Cu ea pe buze să-naintăm!

Îţi mulţumim Isus, de orice clipă
Prin care treceam cu greu şi-amar,
Şi cu-o credinţă, aşa de mică...
Dar, am trecut-o cu-al Tău Har.

Noi, nu aveam puteri de-naintare
De-aceea, şi strigam că: "Nu mai pot!"
Dar Tu, cu barca de salvare,
Ai dus cu noi, greul, tot...

Ce bogăţii şi ce noian de haruri!
Ai pus în toate-o Mână de-ajutor;
Tot ce avem, Îţi sunt ale Tale daruri;
Să-Ţi mulţumim dar, toţi, suntem datori.

Avem în jur, din daruri minunate,
Cu care vrem și-n cer să moştenim
Copiii ce-s aici, aşa, în cete...
O, pentru fiecare, Doamne,-Ţi mulţumim!

Avem o casă, pîine şi-alte bucate...
Şi aer proaspăt ca să respirăm;
Avem şi apă; bem pe săturate!
Avem şi-un mijloc, să ne deplasăm...

Avem în jurul nostru-atîtea semne...
Iubirea ne-nfăşoară cu-n fior;
Tot ce-i în jur, stă gata să ne-ndemne,
Să ne silim, să fim mai roditori.

Avem aici fraţii din adunare -
Cei ce susţin Altarul Celui Sfînt;
Da, au venit aici la mulţumire,
Cu un îndemn aparte, din Cuvînt.

Acum, cînd urlă lupta deznădejdii
Şi sfîşie atîtea inimi seci,
Noi vom purta făclia Celui Veşnic,
Chiar şi prin văi pustii şi reci...

Azi, vrem un pas pe treptele credinţei,
Să mai urcăm şi noi, chiar de e greu...
Şi în lucrarea-n care El ne cheamă,
Să zicem: "Doamne, iată robul Tău!"

Nu ştim ce-aduce ziua cea de mîine...
Dar, ştim că astăzi, dacă mulţumim,
Ca o pecete se va pune-n inimi,
Ca mîine, noi să nu ne poticnim.

N-o să vedeţi în jurul nost' de astăzi,
Doar flori în drumul spre Ierusalim...
Dar, vom simţi ce dulce este pacea,
Ce pe genunchi, acum o dobîndim.

Primeşte Doamne, mulţumirea,
Şi jertfa, ce-o-nălţăm aici, cu toţi,
Să nu-i ştirbim nicicînd valoarea,
S-o ducem plini de har, la sfinte porţi.

Mai scrie-o carte sus, acolo-n ceruri,
Cu mulţumirea pusă pe altar,
Şi cînd se vor ivi altfel de neguri,
Tu să ne scoţi cu milă la liman!

Ce suntem noi, să ai atîta grijă?
Ce preţ avem? Cu frică întrebăm...
Dar viaţa ne-e ascunsă toată-n Tine,
Şi doar pe Tine, vrem să Te urmăm!

Fă azi, ca harul mulţumirii,
Să îi cuprindă şi pe cei
Ce Te urmeză podidiţi de lacrimi...
Văd slava Ta, prin norii cei mai grei...

Pe masa lor, nu sunt bucate-alese,
Şi n-au o casă, o pernă căpătîi...
Poate nu au deloc nici sănătate,
Dar şi ei, aduc slavă Domnului.

Voi, care staţi aici la mulţumire,
Puteţi să mulţumiţi chiar pentru tot?
O! Haideţi să-nălţăm o mijlocire,
Pentru acei ce astăzi, nu mai pot...

Să punem totul şi-n a lor slujbă,
C-o lacrimă, cu-n psalm, cu tot ce poţi,
Cu-n ajutor în bani, sau cu o haină,
Vom alunga ai deznădejdii sorţi.

Lăsaţi să curgă mulţumirea,
Şi cu cîntari, unite-n rugi fierbinţi
Şi astfel, pacea sfîntă, fericirea,
Ne ţine-n slujbă pe toţi, tot mai uniţi.

Lăsaţi să sune-n adunare,
Noi semne despre biruinţi!
Şi sus, la marea sărbătoare,
Vom fi alături cu cei sfinţi.

Atunci noi vom vedea valoarea,
Şi tot harul sfînt ce ne-a fost dat;
Prin mulţumire, e salvarea
Acelui binecuvîntat.

O zi de mulţumire ca o oază,
Ea lasă-n viaţă mii de punţi
Şi viaţa ne-o înseninează!
Să nu cîrtim ca cei mai mulţi!
amin