Vrednicia

Vrednicia


Rand cu rand, revad in gand, lucruri care se perind.
Strop cu strop, facand cu scop, le adun toate-ntr-un loc.
Pas cu pas, trecand un ceas, ma gandesc ce a ramas. ,
Dar incetul cu incetul, fara a mai fi perfectul recunosc care mi-e dreptul.

Dar apoi, privind la noi, ca si cum am fi eroi,
Imi dau seama ca nu-i cine, ca sa faca azi un bine, fara laude despre sine.
De aceeia mai socot, ca nu sunt ca un robot, si fac totul cum eu pot.
Implinind apoi menirea si pastrand mereu iubirea lui Isus si mantuirea.

Si sa nu o mai lungesc, clipele ce le gasesc, le aleg sa nu gresesc.
Dar cerand un ajutor, la Isus ca sa am spor si sa ies biruitor.
Ca in ziua ce-o sa vina si va da la multi cununa, sa ma cheme sluga buna,
De sunt vrednic de-a primi, rasplata in vesnicii, cand la El eu voi sosi.

Si Cuvantul Lui ne spune, ca putin va fi pe bune si o sa-L vedem ca vine.
Si o trambita aleasa, ne va strange sus acasa, pe acei ce sunt mireasa.
De aceeia vestea buna, ca e timp ca sa faci struna, haina ta cand se aduna,
Sa te motiveze-ndata ca sa-ti pregatesti azi toata, viata ta cum El arata.

Deci arunca-n spate toate, ce din jur stau adunate si-ncarcate de pacate,
Ca sa fie departate, pentru veci de veci uitate si de Tatal azi iertate.
Ca lumea de ar putea, sa ne tina ea ar vrea, ca sa facem voia sa,
Si mereu ne ispiteste si in rele se trudeste sa ne bage cum doreste.

Dar sa cerem ajutor sa vina Domnul ca in zbor, sa ne scape cu mult dor.
Daca nu esti prea atent si stai plecat permanent, cu capul plecat spre ciment
N-ai sa vezi in jur pacatul, ce te-nconjura de-a latul si te trage unde-i hatul,
Ca un val pe a ta fata, vei avea in asta viata, chiar de-i slaba ca o ata,

Va fi undeva mai toata, de altii in jur bagata, si scaparea nu se-arata.
Dar nu vrem sa fim lasati si de altii masurati, judecati si condamnati.
Si cu drag pe Dumnezeu, cerem in genunchi mereu, sa vina prin Fiul Sau,
Sa ne-ajute-n orice cauza, sa mergem cum vrea far pauza, ca nu poate fi vre-o clauza,

Cand va-ncepe sa se adune, omenirea ce in lume, a fost ca si noi anume,
Cu o viata daruita si de Dumnezeu gasita ca e tare ne-ngrijita.
Nu ne va scapa apoi, nici chiar de vom fi in doi, unul va fi sus din noi.
Acolo in tara Sa, care Domnul El va sta, sa primeasca multi in ea.

Cine-i vrednic sa soseasca, pe Isus sa Il cinsteasca, sus in patria cereasca?
Unde va fi aratata si in slava imbracata, mireasa adevarata,
A Domnului Isus Cristos, ce ne asteapta bucuros, in raiul cel mai frumos?
Si noi vom fi invitati, sus la El apoi luati in albe haine imbracati,

Daca vom fi cand El vine, vrednici si luati la Sine, aratand ca pe oricine-i
Pregatit, e onorat si de Tatal laudat, ca un Fiu de Imparat.

Amin