Vreau...

VREAU...

Doamne, glasul Tău, vreau mereu să-L aud,
Și-n frăgezimea ierbii, verdelui crud.
Să-L recunosc din toate-n orice vreme,
În clipele grele, când sufletul meu geme.

Să fiu rod bogat în cereasca holdă,
Fă-mă înţelepciunii dulce vorbă.
Cu Tine tot timpul vreau să mi-l petrec,
Să n-ajung păcatului meu, ostatec.

Glasul Tău vreau bine, bine să-L cunosc,
În harul Tău să mă adăpostesc.
Mâna Ta tare să mă ocrotească,
Trăirea să-mi fie numai cerească.

Vreau sub autoritatea Ta divină,
Să urc pe scara sacră de lumină,
Picură-mi Doamne, înţelepciune,
Să cresc în sfinţirea faptelor bune.

Revarsă binecuvântări divine,
Să urmez paşii pregătiţi de Tine,
Pe-ale dragostei unde să urc mereu,
Să nu-mi pară niciodată, drumul greu.

Din prisosul iubirii Tale toarnă
Balsam pe-a inimii mele rană.
Durerea să-mi fie iute stinsă,
Iar curăția inimii cu sfințirea încinsă.

Inima mea, pentru vecie Ţi-o dau,
Sub aripile Tale ocrotitoare să stau.
Să-Ţi simt răsuflarea care dă viaţă,
Să văd a primăverii eternă dimineaţă.


Amin!