text Poezii crestine

Virtutea

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: Traian Dorz
1. Virtutea e podoaba cea mai de mare preț
pe care-o duc ascunsă curatele vieți,
și ea s-arată numai curatelor vederi
dar nu rămâne-ascunsă când este, nicăieri.

2. Virtutea niciodată n-o au acei ce zic,
acei ce-o au în lume, nu spun de ea nimic.

3. Virtutea-i frumusețea ascunsă și tăcută,
pe ea n-o vezi în vorbă
ci-n roada ei plăcută,
în fapta ei plăcută, în umbletele bune
purtate-n curăție, sfințite-n rugăciune.

4. Virtutea e o floare ca albul crin curat,
dar care se usucă la cel dintâi păcat.

5. Virtutea nu-nflorește nicicând unde-i noroi,
ea crește numa-n stratul vieții celei noi
și-aduce roadă numai păstrată-n gândul sfânt,
prin dragostea și harul din primul legământ.

6. Virtutea 'nalță viața,
păcatul o-njosește.
Al ei rod te alină,
al lui te otrăvește.

7. Să vezi la alții numai virtuțile plăcute
și uită-le-n tăcere păcatele făcute,
să vezi la tine numai greșelile întruna,
virtuțile le-ascunde de vrei s-ajungi cununa.

8. Virtutea cea adevărată, e a-nțelege și-a ierta,
pe cei ce nu pot înțelege, nici prețui virtutea ta.

9. Cel mai nesuferit e omul ce-și laudă virtutea lui
tăgăduind din gelozie orice virtute orișicui,
când umblă-n lăudăroșie, virtutea este-un fariseu
împotmolită în păcatul cel mai urât lui Dumnezeu.

10. E frumoasă doar virtutea care luptă ne-ncetat
să se țină pân-la moarte ne-ntinată de păcat.

11. Virtutea prețuiește-o, chiar și la cei vrăjmași,
căci pe-a ei cale sfântă nu mulți duc a lor pași,
păcatul osândește-l chiar și la cei de-ai tăi,
cei ce iubesc păcatul nu-s prieteni buni - ci răi.

12. Virtutea cea mai 'naltă nu e ce biruie-un păcat luptând,
ci e virtutea ce păcatul
demult nici nu-l mai are-n gând.

13. Dacă virtutea nu lucrează e ca și cum ea nici n-ar fi,
virtutea cea adevărată numai lucrând va străluci,
numai făcând la alții bine virtutea va spori ca-n rai,
doar faptele virtuții sfinte
te dovedesc frumos c-o ai.

14. Sufletul fără virtute e ființa cea mai rea,
nici măcar un singur bine nu poți cere de la ea.

15. Fiul meu iubit, virtutea s-o iubești și s-o înalți,
ea te face-un dulce frate printre frații ceilalți,
ea te face-un drag prieten prietenilor tăi iubiți
și la urmă-o să te nalțe la părinții fericiți.

Cele mai recente resurse scrise - Zidire spirituala

E lumină-nțelepciunea
E lumină-nțelepciunea,Cum prostia e-nnoptare.Iar lumina-i curăție,Har ceresc și bucurieȘi credință roditoarePentru viața viitoare.Cine spune că el crede,Dar nu umblă în lumină,Nici trăiește-n curăție,... Citeste mai mult >>
Când pacea domnește
Când pacea domneșteE așa plăcut când inima-i plină de paceChiar și atunci când cineva rău îți întoarce,Când poți iubi pe cel care-ți greșeșteCă-n inima ta mereu pacea domnește.Când ai pace ești atât d... Citeste mai mult >>
Priveşte cerul!
Niciodată să nu plângiȘi să spui că e prea greu!Chiar de spini te vor răniȘi puțini te vor iubiLângă tine-I Dumnezeu!Să nu cazi în deznădejdeCând vezi valul că e mare!Tu rămâi pe Stâncă, susCăci acolo... Citeste mai mult >>
Frumoasă e răbdarea
Frumoasă e răbdarea femeii credincioasece caută-ntâietatea la alții să o lase,ea, rămânând în umbră, tăcută şi smerităîși află în răbdare răsplata fericită.... Așa a fost răbdarea Elisabetei sf... Citeste mai mult >>
Rămâi în dragoste
Sunt multe feluri de dragoste în lumeCu sentimente și emoții diferiteLa fiecare li s-a dat câte un numeCăci toate dintre ele sunt deosebite.Dragostea Storge e cea dintâiE o dragoste atât de specialăȚi... Citeste mai mult >>
Identitate
Ești, Doamne, bun, eu pământean și rău,și-n dragoste nu-Ți seamăn, nici în milă.Dar, după răni, sunt chip din chipul Tău,de par dospit din cer, nu din argilă.Nu Ți-am râvnit nici razele subțiri,nici t... Citeste mai mult >>
Întrebare
Adâncă-i noaptea, orele profunde...Gemând, spre raftul cărților mă-ndrumși-ntreb în șoaptă fiece volum:- Tu ești? Și cartea fuge și se-ascunde.Plângând, întreb portretul ei acum:- Tu ești? Și nici iub... Citeste mai mult >>
Am obosit!
Am obosit... Privesc la timpulCe a trecut așa grăbitLăsând în urmă dor și viseȘi iar îmi spun: Am obosit!A fost o vreme când furtunaNu reușea să mă clinteascăȘi vorbele oricât de greleNu izbuteau să m... Citeste mai mult >>
De ce te-ngrijorezi?
De ce te-ngrijorezi creștine?Oare-ai uitat de Dumnezeu?Oare-ai uitat că ți-a promisCă-alături îți va fi mereu?De ce ești tu îngrijoratCând vezi în jur că valu-i mare?Rămâi pe Stâncă, neclintit,Acolo v... Citeste mai mult >>
Priveşte!
Privește-ntinsul zării...Nu simți în piept un dorCe aripi îți deschideȘi-ai vrea să pleci în zborSpre-o lume unde paceaMustește fericireȘi oamenii-s legațiÎn lanțuri de iubire?Privește către ceruri...... Citeste mai mult >>