Vino Doamne, Te aștept!

Pe cărări de munte sui,
În căutarea Domnului,
Grohotișuri, văi adânci,
Vulturii în cuib pe stânci,
Conifere, cer și nor,
Susur dulce de izvor,
Soarele înspre apus,
Luna urcă tot mai sus,

Eu, cu inima de foc,
Parcă nu mai am un loc
Pe pământul ăsta! Zău,
Unde este Dumnezeu,
Ce-L proclamă în necaz
Cei cu lacrimi pe obraz?
Doar atunci își amintesc
De Părintele ceresc,

Iar când binele-i prezent,
Duhul Sfânt este absent!
Nu-i mai jale, nici suspin,
Nici priviri spre cer senin,
Nu e ruga cea fierbinte,
Nici rostitele cuvinte
De spășire, de-umilință,
Parcă nu mai e credință

Și mă-ntreb așa-ntr-o doară,
Ce-i 'năuntru, ce-i afară?
Doare-a lumii degradare,
Fără cer, nu e splendoare,
Nici livezi, nici dor, nici crini,
Oameni singuri, pelegrini,
Cu un viitor incert,
Doar pământ și trup inert!

Numai cel cu duh sfințit
Are un traiect dorit,
E călăuzit mereu
De Preabunul Dumnezeu,
Când furtunile-l lovesc,
Tot ce are pământesc
El deșartă la Calvar!
Și se roagă iar și iar:

"Vino Doamne, Te aștept!"
Inima îmi bate-n piept,
Ochii îmi înalț spre cer,
Domn etern, om efemer,
Cum să-Ți mulțumesc Isus?
Pentru mine-ai fost răpus,
Mi-a dat veșnicia-n dar,
Mulțumesc pentru-al Tău har!

Pe cărări eu am urcat
Și pe Domnul L-am aflat!
El a fost și-n văi prezent,
Nu fusesem conștient,
Că pe brațe m-a purtat,
Că povara grea mi-a luat,
Azi sun liber în Cristos
Și sunt tare bucuros!

11/08/2026, Popești-HD- Lucica Boltasu