Vindecarea tatălui lui Publius

În insula Malta unde a naufragiat
Corabia ce-l ducea pe Pavel la Roma,
Trei luni de zile cu toții au stat;
Iar Pavel barbarilor le-a predicat,
Îndemnându-i să primească mântuirea.

Publius, mai mare peste ostrovul acela,
I-a primit și i-a ospătat cu bunăvoință.
Bunătatea lui voind a-și arăta,
La masă cu bucate îi îndestula.
Ca să fie mulțumiți era a lui dorință.

Tatăl lui zăcea cu friguri și urdinare,
Iar Pavel pentru el s-a rugat.
Și Dumnezeu Cel Sfânt și Mare
I-a arătat bunătate și îndurare:
La punerea mâinilor l-a vindecat.

Auzind minunea și alți bolnavi
S-au strâns de prin sate și cătune:
Unii orbi, alți paralitici și schilavi,
Surzi și muți și alții bolnavi gravi
Erau aduși acolo pentru rugăciune.

Pavel s-a rugat pentru ei cu credință,
Cum se ruga pentru surori și frați.
Și Dumnezeu a dat o mare biruință,
Ca să vină și barbarii la pocăință.
Toți cei bolnavi au fost vindecați!

Pentru barbari a fost o bucurie mare
Că Domnul cu milă spre ei a privit.
Ne-au dat ce-aveam trebuință pe mare,
Slăvind pe Dumnezeu pentru-ndurare,
Pentru dragostea și harul Său nemărginit.
Amin. (Joi, 16 iunie 2022)