Vindecarea surorii Valeria

Prima dată, Domnul mi-a vorbit mie
Că mă va face în Costâna mărturie.
Eu eram bolnavă, este adevărat,
Dar nimeni n-a știut că am stat la pat.

A doua oară, prin proroc îmi spune
Să veghez cu mai multă rugăciune,
Că în față-mi stau trei cuptoare
Și al treilea este-ncins foarte tare.

Într-o noapte, foarte rău am vomitat,
Trupul meu grozav a fost frământat
Am făcut atunci ocluzie intestinală:
Asta nu-i deloc o problemă banală!

Până dimineața, am fost și operată,
Cu copii, lângă mine în spital culcată.
La cinci luni, a venit a doua-ncercare
Ocluzie intestinală cu urmări amare.

Că doctorul a venit beat de-acasă,
Și m-a ținut aiurea trei ore pe masă.
După ce s-a mai deșteptat puțin
Mi-a cusut la repezeală și un intestin.

În câteva zile, toată burta s-a infectat,
Un alt doctor a venit și m-a consultat
El m-a operat de urgență, ca să nu mor.
Acesta a fost cel de-al treilea cuptor.

Nu m-a putut adormi, că eram slăbită.
Cu anestezie locală durerea era simțită.
Pentru că infecția s-a-ntins ca un foc
Anestezia nu mi-a ajutat aproape deloc.

Doctorul, văzându-mi durerea, s-a grăbit,
Dar nu a putut face tot ce a trebuit.
Eu am rămas cu urmări foarte grele
Și aveam la burtă o groaznică durere.

Am primit perfuzii zece zile în șir,
Nu puteam să mănânc și nici să respir.
M-am cerut acasă, ca să mor împăcată.
Nu m-au lăsat, operația nu era vindecată.

M-au dus copiii acasă fără externare,
Numai Domnul mai putea fi salvare.
Zece săptămâni n-am stat în picioare,
Copiii se pregăteau de înmormântare.

Mâncam o dată pe zi supă strecurată
Și mai beam puțină apă câteodată.
Am slăbit peste măsură de tare,
Simțeam că-i aproape a mea plecare.

Veneau la mine surorile să mă-ntărească,
Eram gata, pregătită pentru patria cerească.
Frații au zis că se roagă pentru vindecare
Și-așteaptă să mă vadă curând în adunare.

După patru luni de stat numai în pat
Prin lucrarea ungerii Isus m-a vindecat.
Când aproape vedeam moartea în față,
Domnul s-a-ndurat și m-a adus la viață.

Mi-a cerut doar să veghez în rugăciune
Și să-i îndemn pe-ai mei la fapte bune.
Când m-au văzut frații în adunare,
Au lăudat pe Domnul cu înflăcărare.

Mulțumesc tuturor celor ce s-au rugat.
Pentru marea izbăvire El să fie lăudat.
La 74 de ani lucrez și sunt sănătoasă,
Că Domnul când vindecă urme nu lasă.
Amin.
(Marți, 26 octombrie 2021)
Din Lumina Vechilor Cărări