Vindecarea lui Naaman

Într-o casă din Damasc, locuia un om bogat
Era comandant de oaste al marelui împărat.
Sub armura sa de aur și argint strălucitor
Se găsea un trup bolnav, chinuit îngrozitor
De o boală nemiloasă, cruntă și atât de grea
Că acum sărmanul om parcă moartea își dorea.
Alb din cap până-n picioare, el era bolnav de lepră.
Viața lui cândva ușoară, era grea, acum amară...
Căci demult el căuta leacuri pentru boala sa
Dar nimeni în lumea asta leacul bun nu îl găsea.
Într-o zi în curtea casei cu vederea către deal,
Printre arbori și măslini și arbuști ornamentali
O fetiță mititică ce privea milos spre el,
Roabă dulce și frumoasă din țara lui Israel,
Zise către a sa stăpână cu-n oftat duios și dulce:
-Dacă domnul ar putea... în Samaria s-ar duce...
La prorocul Elisei, sigur l-ar tămădui de această suferință
Căci și dacă moare omul, el îl scoală prin credință.
Stăpâna cu-nțelepciune, merse la bărbatul ei
Și îi spuse lui Naaman de prorocul Elisei.
Naaman plecă în grabă la-mpăratul Siriei
Și îi vorbi pe îndelete ce auzise de Elisei.
Împăratul bucuros zise tare, răspicat:
-Te trimit în Israel c-o scrisoare la împărat!
Și cum zise așa făcură, Naaman luă cu el
Aur și argint și straie și plecă spre Israel.
După ce citi scrisoarea, marele împărat Ioram
Rupse haina și întrebă: - Cum să-l vindec pe Naaman?
Oare sunt eu Dumnezeu să omor și să înviez
Și de lepra dureroasă pe Naaman să îl salvez?
Sigur împăratul lui are iarăși chef de ceartă
A găsit acum motiv ca în luptă să mă bată.
Elisei, trimise vorbă împăratului Ioram
Să trimită acas' la el pe leprosul Naaman.
Naaman, în fruntea oștii se opri cu carul lui
Chiar în fața casei, la poarta prorocului.
Elisei trimise vorbă printr-un sol lui Naaman
Să meargă și să se scalde de șapte ori în Iordan.
Și după a șaptea baie trupul său va fi curat,
Va putea să plece acasă, de lepra sa vindecat.
Naaman când auzi, tare s-a mai mâniat
De la poarta lu' Elisei chiar în grabă a plecat.
-Cum? Da ce crede el oare, că eu sunt un soldățel?
N-a ieșit măcar la poartă ca să pot vorbi cu el...
Sau măcar să pună mâna peste carnea mea bolnavă
Și în fața mea să-și cheme Dumnezeul, să-I dea slavă.
Oare în Damasc n-avem râuri poate mai curate
Care poate să aducă și mai multă sănătate?
Furios era Naaman că acest proroc vestit
Nu l-a invitat în casă, la masă nu l-a poftit.
Slujitorii lui Naaman ziseră cu îndrăzneală
-Hai părinte să faci baie, nu e mare socoteală.
Omul Domnului a zis să te scalzi doar în Iordan
Ce te împiedică s-o faci? Nu te costă nici un ban!
N-a cerut un lucru greu, de ce ești tu supărat?
Pune mâna de te scaldă și vei fi pe loc curat.
Bombănind în sinea lui, Naaman intră în râu
Cum zisese ca să facă prorocul Domnului
Când ieși a șaptea oară, Naaman privi mirat
Nu-i venea acum să creadă, trupul... era vindecat.
Carnea lui albă de lepră ce fusese aproape arsă
Era ca de copilaș: roză, fragedă, frumoasă.
Nu vă zic ce bucuros deveni Naaman deodată,
Îi venea de bucurie să ia-n brațe lumea toată.
Și se-ntoarse la proroc cu întreg alaiul său
Și strigând în gura mare lăudând pe Dumnezeu:
-Nu există în lumea toată, Domn mai mare decât El
Cum e Creatorul lumii și Sfântul lui Israel!
Vreau acum un dar să-ți dau din partea robului tău
Doar atâta bucurie îți pot face acum și eu.
-Viu e Dumnezeul meu că nu voi primi vre-un dar,
Domnul te-a iertat acum și te-a vindecat prin har.
Naaman plecă smerit pe drumul său către casă,
Căci avea spălat păcatul, Domnul Sfânt îl vindecase.
Spune-ți sincer, câți din noi nu suntem ca și Naaman
Câți din noi ar trebui să ne scăldăm în Iordan?
Însă noi avem pe Domnul și pe Fiul Său cel dulce
Ce pentru păcatul nostru a murit întins pe cruce.
Prin sângele Său cel sfânt suntem astăzi curățați
De păcat și de pedeapsă doar prin El suntem salvați.
Hai veniți la Domnul Vieții doar prin El avem iertare
El este Vindecătorul ce ne-aduce vindecare.

Amin!
2.03. 2024