Veşnicile Bucurii

Veşnicile Bucurii

O, Doamne, Isuse scump, din cerul prea sfânt
Revino pe norul alb, iarăşi acum spre pământ,
Ca să ne-ntâlnim cu Tine, acolo în slăvi cereşti,
Purtaţi pe aripi de vânt, înspre cetele îngereşti
Cu inimile-n bucurie, şi în cel mai frumos cânt!

În sunet de trâmbiţă, şi la-l Arhanghelului glas,
Să strângi mântuiţii Tăi, ce statornici au rămas
Când în strigăt de cântare, mărire Îţi vor aduce
C-asigurată-I salvarea, în jertfirea de la cruce,
Şi c-au reuşit să treacă de al morţii greu impas.

Şi-n prea sfânta măreţie, a gloriei Tale cereşti,
Să Îţi vadă toată slava, şi c-al Tatălui Fiu eşti,
Umblând pe-ai cerului nori însotit de îngeri mii
Ce va uimi pe vrăjmaşi, în crezul că numai vii
La adoratorii Tăi, ce le-ai spus că-i mântuieşti.

O, Doamne, Isuse scump, din cerul prea sfânt,
Te-aşteptăm ca să revii aici iarăşi spre pământ:
Unde căutând spre cer, copii sinceri veghează,
Ca să vadă norul alb, cu privirea mereu trează
La-mplinirea minunată, promisă lor prin Cuvânt.

Atunci marea întâlnire va fi scumpă şi măreaţă
Cu toţi cei ce-s mântuiţi, dela începutul lumii,
Şi-mpreun-om înţelege, că trăim o nouă viaţă,
Că am spus adio morţii, şi am spus adio humii
Urcând către alte zări, depăşind spaţiul genunii.

Şi scăpaţi pentru vecie de al ei cumplit blestem
Vom reîntregi cohorta,-acelor lumi din Galaxii,
Pe care doar în credinţă, de departe le vedem
Şi-n cântări ne-om reuni pentru veşnici bucurii,
Spre mărirea şi spre gloria, Tatălui din veşnicii.

Flavius Laurian Duverna
02 octombrie 2007