Veșnicie

La o margine de drum un ascet se mai oprește
Un sărman cu mâna-n tinsă...cu iubire-l miluește.
Pe cărare raze multe s-au pornit a lumina
Călăuza este-un înger, care-n tolbă ține-o stea.

Pe o coală de hârtie, fapta bună el o trece
Un samaritean aduce un pahar cu apă rece.
Arșița topește zărea, pietrele parcă vorbesc
Rugăciunea ține calea și spre ceruri o pornesc

Nu e simplă întâmplare, roata morii se-nvârtește,
Grâul bun se face pâine, timpu-n loc nu se oprește.
Când din vrajbă înserării se coboară frici și nori
Toaca bate în biserici, noi suntem doar trecători.

Într-o strană o icoană a prins iar a lacrima,
Parcă de o veșnicie n-a văzut pe cineva.
În căușul palmei - un înger le adună și apoi
Le transformă în diamante pentru vremurile noi.

Au pornit pe drumul crucii fac popas la colț de drum,
Un pahar cu apa rece, cât de bun ar fi acum...,
Spinii au intrat în carne și îi sângeră tot trupul...
Sfâșiat în două-i cerul se cutremură văzduhul.

Ochii minții văd minunea și îndată îngenuche,
Din cățuie nard și smirnă au învăluit pământul.
Focul s-a aprins în mine, arde ca o torță vie..
Fă să fiu și eu tâlharul ce l-ai luat în veșnicie.

Camelia Cristea