Vedenie

Nu sunt vrednică, n-am fapte
Pentru tot ce-n dar primesc.
Taine... sfinte-adevărate
De la Cel ce-L Preamăresc.

Nu de mult, Isus, în noapte
Zarvă, gloată mare mi-a arătat.
Jos în stradă suflete-adunate
Ce-ntr-una cu spaimă au urlat!

Am privit pe geam afară
Şi-ntrebam pe Dumnezeu:
Ce se-ntâmplă? De ce zbiară
Oamenii, pe drum mereu?

Lacrimi îmi curgeau pe faţă
Pentru tot ce am văzut.
Şi-L rugam să mai dea viaţă
Celor... ce-n Fiul, n-au crezut.

Deoadată... răspuns am auzit:
-„Am dat drumul primelor urgii “
Glasul Domnului m-a îngrozit
În clipa... vremea orelor târzii!

Oare putem Doamne, alerga?
De urgii şi vremea grea!
Vorbeşte... ce-avem de făcut?
Dar... Isus, Domnul, a tăcut.

În cuget profund mă cercetam
Să-L găsesc pe Isus... doream.
Sub braţul Său, să mă ascund
Cum spune al Lui „Cuvânt“!

După grele frământări
Aşteptând răspuns să vină,
De la Domnul, îmbărbătări
Dar... tăcerea era sumbră.

Şi-atunci, pe pat m-am aşezat
Gândind că voi primi răspuns.
Dar... în zadar am aşteptat
S-aud glasul Domnului Isus!

Însă-n Mila Lui cea Mare
Îngeri mulţi s-au arătat.
Chiar în cămăruţa-n care
Pe Domnul, L-am aşteptat.

Tăcuţi, îngerii păşeau în taină
SCRIPTURA-n mâini... purtau
Şi-am înţeles atunci cu spaimă:
Doar „Rugăciunea“ a mai rămas!

Îţi mulţumesc Bunule Tată,
Îţi mulţumesc Doamne Isus,
Că-s într-una cercetată,
De Duhul Tău Cel Sfânt.



Amin, Amin!