Vântul

De unde-adună oare vântul aceste calde primăveri
pe-atâtea lanuri de pe dealuri şi de pe lunci şirag-şirag,
în valuri-valuri mii de turme mereu când albe şi când negre,
de oi a-Domnului - şi unde le mână oare-n drumul lor?

... De unde vine oare Duhul ce-mi poartă peste suflet iară
şi peste ochii mei atâtea privelişti şi simţiri cereşti?
Şi unde mână El acestea, spre care suflete,
şi câte,
simţindu-le înviorarea, vor şti de unde au venit?

Fii binecuvântat Acela ce ştii de unde vin întruna
şi unde le trimiţi...
Tu care poţi pune-n ele har şi rod!
O, fă-ne totdeauna-n stare, primindu-le
să le trimitem
cu-aceeaşi dragoste spre alţii
să-Ţi vină înapoi zâmbind...