Unde ești Tu, Iubire?

Mi s-au topit dorințele ascete
Și nu mai pot să las să curgă șirul
Cuvintelor primite din potirul
Divinului, curat, pe pergamente.
Pe foi veline și mai greu îmi este
Ca să aștern ideile-ancestrale,
Când fiecare pas, doare, pe Cale,
Aș vrea să fiu eu însumi o poveste!

În ultim zbor, să uit de răutate,
Să mă înalț ca un icar spre Soare,
Cu aripi albe, fără remușcare,
Să mă topesc pe-altarul Bunătate!
Să picur peste cei rămași pe glie,
Nectar divin, ambrozie cerească,
Pe Domnul fiecare să cunoască
Și însetați, să bea din Apa Vie.

Ce să mai scriu, când biciuiri haine,
Îmi sfârtecă și bruma de putere,
Sunt pus la zid de vremuri austere
Și clipele trăite-mi par străine.
Unde ești Tu, Iubire? Vreau Acasă!
Cât să aștept venirea Ta din slavă?
Vino și varsă cupa de otravă,
Ce să trăiesc în pace, nu mă lasă!

Am obosit! Mi-s ochii plini de rouă,
Dar înțeleg că geaba-mi plâng amarul,
Numai Isus cunoaște ce-i Calvarul,
Doar El îmi poate da o viață nouă!
În lume tot mai rar se face-un bine,
Cât poți să dai, ești bun, apoi, uitarea!
Doar Dumnezeu vede în om valoarea
Și răsplătește-așa cum se cuvine!

Iubitul meu, acum în ceas de seară,
Dă-mi har Te rog și dă-mi înțelepciune,
Să nu mă las cuprins de-amărăciune,
Când valurile vieții mă doboară!
Cu mâna Ta, să scrii despre Iubire,
Respect, iertare, milă, bunătate,
Isuse Doamne, Tu le știi pe toate,
De-aceea-Ți cer și azi călăuzire!

Căci în curând voi fi o amintire,
Imagini estompate prin albume,
Ferice e că Tu mi-ai dat un nume,
Și mi-ai croit un drum spre nemurire!
Un epitaf pe-o piatră va rămâne,
"A fost cândva!"... și-o lacrimă târzie,
Post-mortem n-am să scriu o elegie,
Doar ce-am lăsat, va spune despre mine!

27/05/2023, Barcelona- Lucica Boltasu