Unde-aş fi fost?...

Unde-aş fi fost? ...

Unde-aş fi fost, de nu eram în cunoştinţă
Despre-a Ta iubire sfântă, prin credinţă?
Doamne, cred că aş fi fost în veci pierdut
În tumultu-acestei lumi, ce-am cunoscut,
Că-şi trăieşte viaţa fără sens în neştiinţă!

Şi, poate c-aş fi fost chiar şi-mpotrivitor
Al credinţei drepte în Hristos ca Salvator,
Dar o, ca şi Saul, mergând spre Damasc
Trebuia-n descoperire, orb ca să renasc
Să Te văd în strălucire al lumii Mântuitor!

Unde-aş fi fost, de nu eram în harul Tău
Prins în Jertfa Golgotei şi smuls din hău?
Doamne, cred că aş fi fost prin răsculare
Împotriva cunoştinţei despre-a Ta lucrare
Şi luat cu totul, sub stăpânire de cel rău!

Dar, o, Doamne, Îţi mulţumesc din suflet
Că în calea vieţii, m-ai vegheat în umblet,
Şi nu m-ai lăsat, să mă pierd fără să ştiu
Că deşi-ai fost mort, pentru veci eşti viu,
Ducând lumii vestea ce-a produs răsunet!

O! Şi răsunetul, şi-a găsit ecou şi-n mine
Când nomad m-aflam, pe-alte căi străine,
Dar iubirea-Ţi dulce-n suflet mi-a pătruns
Şi-n Golgota crucii, Te-am văzut străpuns
Ca-n sfânta-Ţi Jertfire să m-aduci la Tine!

Mi-ai luminat mintea, prin Duhul cel Sfânt
Şi-am înţeles Doamne, din al Tău Cuvânt,
C-ai venit întâia oară ca s-anunţi Împărăţia
Şi-oi veni a doua oară de-a aduce veşnicia,
Celor ce Te-au proslăvit, pe acest pământ!

Flavius Laurian Duverna
05 februarie 2015