text Poezii crestine

Un strop din izvorul Luminii

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: Dan Viorica
Un strop din izvorul Luminii

O salcie plecată spre râu,
O salcie plângătoare,
Veghează pe mal de râu.
O apă curgătoare,
Ce curge la vale şi duce cu ea,
Tot ce s-a scurs, mereu,
De pe deal, mizeria.
Mereu, mereu...

Dar un râu cristalin...
Izvorât din izvorul luminii.
Curge sublim,
Plin de sacrificiul iubirii.
Poţi sorbi din apă,
Fără teamă,
E apă curată.
Izvorul ne cheamă...

El curge tot mai puternic,
Stau la mal, ca orbul Bartimeu,
S-aud glasul Celui Veşnic.
Vreau să sorb din apă şi eu.
Parcă mi-e teamă,
Din apa vieţii să sorb.
Dar un glas mă cheamă,
Mă-ndeamnă să sorb.

Ca şi Bartimeu, cer ajutor:
-Doamne, să sorb vreau şi eu,
Apă din al Tău izvor;
Şi aşteptat la mal tot mereu.
Am nevoie de ajutor,
De lumina cerească,
Să-mi aline al meu dor.
Neprihănirea să crească.

Nici un spic de grâu,
Nu plânge sub secerătoare.
Doar salcia, la margini de râu,
E salcie plângătoare.

Din opera Iubire,
Grâul cântă o arie cu foc.
Salcia plecată, stă în neclintire.
Iar eu... spre Isus mă-ntorc.

La Tine, Domnul meu Viu,
Mă-drept cu ardoare.
Doresc un bob ca să fiu,
Un bob de grâu în a Tale ogoare.
M-aplec spre râul veşniciei,
Să sorb din apa vieţii.
Să cânt imnul bucuriei,
În zorii dimineţii.

Neclintită vreau să fiu,
În faţa păcatului.
S-ascult de Cel ce e Viu,
Să-I dau Slavă Împăratului.
Firea-mi s-o răstignesc,
Pe rug să se usuce.
În neprihănire să trăiesc,
Sub cruce.

Te implor să te înduri,
Pe genunchi m-aplec umilă.
Tu cunoşti câte gânduri,
Se îndreaptă spre Lumină.
Fă să strălucească peste mine, Faţa Ta,
Să sorb din izvorul Luminii.
Să se-nalţe Slava Ta,
Revarsă fluviul Iubirii.

Un strop din izvorul Luminii
Aş vrea să sorb, ca să curg...
De dorul adânc al inimii,
Din zori până-n amurg.

În versul meu, Adevărul,
Izvorât din iubirea Ta Sfântă,
Să-şi aibă versul... mersul.
Ridicat pe stâncă,
Cu bucuria mântuirii,
Să se umple Universul.
Din puritatea sfinţirii,
Fă-mi Doamne şi versul.

Dă-mi din lumina Ta,
Doamne, Lumină.
Să se-nalţe Slava Ta,
Lumină din Lumină.
Înaltă-Te peste ceruri,
Fă din mine, tot ce vrei.
Până-n cele din urmă vremuri,
Ai tăi sunt toți anii mei.

Luminează-mi versul
Cu Iubirea Ta,
Peste-ntreg pământul,
Să se-întindă Slava Ta!

Cele mai recente resurse scrise - Zidire spirituala

E lumină-nțelepciunea
E lumină-nțelepciunea,Cum prostia e-nnoptare.Iar lumina-i curăție,Har ceresc și bucurieȘi credință roditoarePentru viața viitoare.Cine spune că el crede,Dar nu umblă în lumină,Nici trăiește-n curăție,... Citeste mai mult >>
Când pacea domnește
Când pacea domneșteE așa plăcut când inima-i plină de paceChiar și atunci când cineva rău îți întoarce,Când poți iubi pe cel care-ți greșeșteCă-n inima ta mereu pacea domnește.Când ai pace ești atât d... Citeste mai mult >>
Priveşte cerul!
Niciodată să nu plângiȘi să spui că e prea greu!Chiar de spini te vor răniȘi puțini te vor iubiLângă tine-I Dumnezeu!Să nu cazi în deznădejdeCând vezi valul că e mare!Tu rămâi pe Stâncă, susCăci acolo... Citeste mai mult >>
Frumoasă e răbdarea
Frumoasă e răbdarea femeii credincioasece caută-ntâietatea la alții să o lase,ea, rămânând în umbră, tăcută şi smerităîși află în răbdare răsplata fericită.... Așa a fost răbdarea Elisabetei sf... Citeste mai mult >>
Rămâi în dragoste
Sunt multe feluri de dragoste în lumeCu sentimente și emoții diferiteLa fiecare li s-a dat câte un numeCăci toate dintre ele sunt deosebite.Dragostea Storge e cea dintâiE o dragoste atât de specialăȚi... Citeste mai mult >>
Identitate
Ești, Doamne, bun, eu pământean și rău,și-n dragoste nu-Ți seamăn, nici în milă.Dar, după răni, sunt chip din chipul Tău,de par dospit din cer, nu din argilă.Nu Ți-am râvnit nici razele subțiri,nici t... Citeste mai mult >>
Întrebare
Adâncă-i noaptea, orele profunde...Gemând, spre raftul cărților mă-ndrumși-ntreb în șoaptă fiece volum:- Tu ești? Și cartea fuge și se-ascunde.Plângând, întreb portretul ei acum:- Tu ești? Și nici iub... Citeste mai mult >>
Am obosit!
Am obosit... Privesc la timpulCe a trecut așa grăbitLăsând în urmă dor și viseȘi iar îmi spun: Am obosit!A fost o vreme când furtunaNu reușea să mă clinteascăȘi vorbele oricât de greleNu izbuteau să m... Citeste mai mult >>
De ce te-ngrijorezi?
De ce te-ngrijorezi creștine?Oare-ai uitat de Dumnezeu?Oare-ai uitat că ți-a promisCă-alături îți va fi mereu?De ce ești tu îngrijoratCând vezi în jur că valu-i mare?Rămâi pe Stâncă, neclintit,Acolo v... Citeste mai mult >>
Priveşte!
Privește-ntinsul zării...Nu simți în piept un dorCe aripi îți deschideȘi-ai vrea să pleci în zborSpre-o lume unde paceaMustește fericireȘi oamenii-s legațiÎn lanțuri de iubire?Privește către ceruri...... Citeste mai mult >>