Un gând mic versu-l aprinde

Un gând mic versu-l aprinde

Un gând mic versu-l aprinde
Deșirându-l în cuvinte
Care rimele le prinde
În coloane infinite,

Flori și stele lucitoare
Se așează pe hârtie,
Cu sclipiri nemuritoare
Care tainic reînvie

Sufletele și le îmbie
Să se înalțe pân` la stele,
Pân` la Cel ce din vecie
Le-a creat pe toate cele,

Și-aduc val de cercetare
Născând doruri de lumină,
Dorurile iau amploare
Într-o nădejde divină...

Flori și stele laolaltă
Se împletesc să înveselească
Orice inimă întristată,
Încrederea să-i zidească...

Străbat stări și constelații,
Depărtează neadevărul,
Ne apropie în relații
Și ne învață adevărul,

Mută munți, trec peste mare,
Nu le poate opri nimic,
Curg preapline de splendoare
Doar din gându-acela mic!

Ce va face-un gând mai mare
Eu nu știu să vă explic,
Nici cum ia gândul amploare
Nu mă încumet să vă zic,

Însă știu cu-adevărat
Că-orice gând necuviincios
Poate ucide de-i lăsat
Nesupus lui Isus Hristos!

31/12/2014*Ioan Hapca
(Zaragoza)