Un dor...

Pot ei acum să zică - toți oamenii - ce vor,
Eu știu că am în Isus stâncă de ajutor!

Pot ei chiar și să facă din amăgiri izvor,
Potopul de desfrâu nu-mi e atrăgător...

Eu însetez mereu de-al meu Izbăvitor
Și mi-e foame să gust Cuvântu-I iubitor!

La glasul Lui sublim tremur și mă-nfior
Și vreau pe veci să-I fiu, supus, un slujitor.

Să nu fiu, ca în pildă, smochin neroditor,
Sau ca un fariseu, de-ocazie cititor.

Ci vreau să Îl ascult! În toate - silitor,
Cu sârg și cu răbdare - să fiu împlinitor.

Toiagul Lui mă-ndrumă, nuiaua de Păstor
M-adună laolaltă cu cei ce-I sunt popor.

Cu-acei răscumpărați, ce-om fi răpiți pe nor,
Când va veni în slavă al nost' Mântuitor!

Îi vom cânta pe veci, când vom fi duși în zbor
Alături de martiri și sfinți, cu toții-n cor.

Voi trâmbița din casă, mansardă sau pridvor,
Iubirea Lui măreață, și harul salvator.

"Iubesc pe Domnul meu", voi spune tuturor!
Cu lauda-I pe buze altarul înconjor.

El m-a scăpat de moarte, din jug chinuitor,
Și-n lanțul de păcat nu mai sunt truditor.

În El mă-ncred deplin când rele mă-nconjor,
În El îmi pun nădejdea când secetă-i pe-ogor...

În El sunt ancorat când valuri mă-mpresor,
M-ascunde când talazuri se-nvârt amețitor.

La El este viața când toate-n juru-mi mor,
La El este speranța, în El e-al meu viitor.

Din El primesc și pace, și liniște-n vifor
Când vine încercare sau gând ispititor.

Când diavolul răcnește și e-amenințător,
Isus îmi e tărie și scut ocrotitor.

El stinge chiar văpaia încinsă din cuptor,
Închide cu zăbrele și gura leilor.

La El găsesc balsam și leac alinător,
El dă tămăduire cu braț vindecător.

El este-n toate sprijin și bun sfătuitor,
Îndemnul Lui dă viață, de-I sunt ascultător.

Închin acest poem, firav și temător,
Lui Dumnezeu cel veșnic, atoate Ziditor.

Pe El eu Îl slăvesc, pe El eu Îl ador:
Pe Dumnezeu Iehova, eternul Creator!

El m-a țesut din pulberi, ilustru Croitor!
El mi-a-întocmit rărunchii, divin Făuritor.

El dă suflare-n nări, culoare ochilor,
El dă putere-n vână, și-auz urechilor.

El pune gust în toate, dă sucul viilor,
Tandrețea din petale, parfumul florilor.

Lumina Lui străpunge al negurii fuior,
Pe El Îl preamărește cântarea zorilor!

El este Domnul slavei, și slavă sunt dator
Să-I dau acum și pururi - Lui, Domn al domnilor.

El este mai presus de cerul cerurilor,
El este Împăratul, Domnul puterilor!

Nu este vreun lăcaș a-I fi cuprinzător!
Ci El cuprinde totul, prea bun cunoscător.

Până și gândul Lui este pătrunzător,
Știința Lui întrece taina misterelor!

Cunoaște orice nume din bolta stelelor,
Căci El a-ntins mantaua ce ține-oștirea lor.

Privirea Lui străpunge adâncul mărilor
Și numără atomii din hăul gropilor.

Trasează drum luminii când fulgeră de zor,
Marchează punctul apei când picură cu spor.

El îngrijește hrana și zborul vrăbiilor,
Dă haine, și parfum, și slavă crinilor.

El a pus în grămezi nisip scânteietor
Și a clădit cămară, hambar, zăpezilor.

El mătură pustiul cu suflu arzător,
Și presară verdeață pe coama munților!

A pus hotar și strajă spumei valurilor,
A măsurat distanța și starea vremilor...

Iar între toate-acestea, e omul, privitor:
Un abur care trece, sărman și muritor...

Mă prinde amuțirea, când cuget, gânditor,
Ce har mi-a dat Preotul din Sfânta Sfintelor!

Să am parte de viață, să fiu nemuritor,
Cu îngerii-mpreună pe-ntinsul zărilor.

Căci a călcat pe moarte, pășind cutezător,
Hristos a-nvins neantul, ieșind biruitor!

Acest Preot, Isus, e încă primitor:
Cu-acela care crede, e binevoitor.

La dreapta, lângă Tatăl, stă ca mijlocitor,
Dă har și îndurare, chiar și neamurilor.

Dar haru-i pe sfârșite, căci Domnu'-ndurător
Va reveni-n curând, ca Sfânt Judecător.

Când s-a'mplini finalul îngăduințelor,
Când va fi plin paharul - al făr'delegilor -

Va fi atunci Isus - ce-acum e răbdător -
O flacără preasfântă de foc mistuitor!

Dar astăzi vin, primesc sânge curățitor
Al Mielului de jertfă, de viață dătător.

Să pot să fiu smerit, cu lacrimi și cu dor,
Îl rog să-mi facă parte de har covârșitor.

Și vreau să-L las pe El, ca Domn stăpânitor,
Să mă conducă-n raiul făgăduințelor.

Acolo sus, în slavă, voi fi cu-al meu odor
Va străluci pe frunte cununa slavelor.

Sunt mulți care nu cred - cu aer superior -
Adună slăvi deșarte, râd batjocoritor.

Ei dau vieții sens în chip amăgitor:
Înalță cu trufie chipul veacurilor...

Se-nchină la Mamona, Moloch și Baal-Peor
Și ard pe înălțimi tămâie zeilor.

Ba chiar se cred ei înșiși că-s zei, și se omor
S-arate că-s puternici în vrajba luptelor.

Aduc - făr' să le pese - jertfa nebunilor,
Cinstesc - fără rușine - pe prințul spaimelor.

La oamenii aceștia credința-i doar decor,
Traduc neprihănirea în fel rătăcitor.

Dragostea-i doar de sine, principiu schimbător
Clădit pe interese, pe fundament minor.

Năpăstuiesc orfanii, se poartă-asupritor,
Și fură din grânare partea văduvelor.

Îmbrățișând minciuna, și praful trecător,
Refuză adevărul din Cartea cărților.

Mânați de ce-i firesc, aleg traiul ușor
Și cad astfel ca pradă-n cursa minciunilor.

Dar totul e notat în cartea faptelor,
Toate sunt cântărite, și cer preț plătitor.

Iar Biblia arată: plata păcatelor
E veșnica văpaie de foc chinuitor!

Acolo va fi plânsul, scrâșnirea dinților,
Și vierme nu s-a stinge - al amintirilor...

Deci, pot acum s-aleagă - toți oamenii - ce vor,
Eu vreau s-accept pe Domnul ca Răscumpărător.

Și sub a Lui egidă, smerit, să mă cobor,
Prin Duhul Sfânt să fie al meu Cârmuitor.

Să mă primească-n slavă Îl rog stăruitor,
Îl preamăresc, și-L laud, divin Mângâietor!

Când trâmbița suna-va sfârșitul zilelor,
Când se va isprăvi cursul clipitelor,

Și când se va citi din cartea numelor,
Eu vreau să fiu mireasă la nunta nunților!

---
Slăvit și binecuvântat să fie Dumnezeu în toate!
Amin.