Umblând pe înălţimi

De vrei să umbli pe-nălţimi cereşti
pe munte sus pe Domnul să-ntâlneşti
tu să insişti arzând de dor mereu,
că doar aşa ai să poţi gusta din Dumnezeu.

Iar de ajungi să guşti din El vreodată
eşti dezlegat pe veci de lumea toată
plăcerile de-o clipă nu te mai atrag
nimic în lume nu-ţi mai e ca El de drag.

Trăieşti cu El în har acolo sus pe munte
slăvind-ul ne-ncetat, iar El stă să te-asculte
şi curg din tine râuri de apă vie
care ţâşnesc şi udă până-n veşnicie.

Când ai gustat din Dumnezeul sfânt
eşti dezlegat de tot ce-i pe pământ
plăceri şi bani şi bogăţii nu te încântă
viaţa ta e-ascunsă-n El, şi este sfântă.

Purtând amprenta Chipului din cer
tot ce-i de preţ aici îţi pare efemer
când ai o sete adâncă după Dumnezeu
poţi renunţa la tot ce ai, nu-ţi pare greu.

Prigoană, chinuri, lanţuri sau ocări,
lipsa de hrană, sau a bolii stări
nu te pot desparte de iubirea Lui
de dragostea din braţul Domnului.

El te dezmierdă cu imensa Sa iubire,
care întrece orice închipuire
şi cât trăieşti aici pe acest pământ
te ocroteşte prin Cuvântul Său cel sfânt.

De vrei să îl găseşti cu adevărat
caută-l frenetic, cu sete, ne-ncetat
el doreşte şi se lasă a fi descoperit
doar de omul care întreg s-a dăruit.

Amin 07 sept 2011