Ucenicia

Ucenicia
De Octavian Sarb

Mi-e cugetul prea incarcat
Si n-am putere sa te sun,
De-atatea ori am incercat,
Macar, o vorba sa iti spun.

Sa te intreb de sanatate,
Caci stiu de suferuinta ta,
Sa iti dau dragoste de frate,
Si, un indemn din partea Sa…

De ce imi e atat de greu
Sa fac o mica bucurie?
De ce ma poticnesc mereu?
De ce n-arat credinciosie?

Atat de nestatornic sunt,
Purtat de ale vietii valuri!
Ducand o viata de infrant,
In loc, sa port cununi de lauri.

In loc sa cant: -Sunt mantuit!
In loc sa dau, in jur, speranta,
Traiesc pribeag si coplesit
Si n-am avant, nici cutezanta.

Desi sunt plin de cunostinta,
Desi cunosc teologie,
Desi-n adanc traiesc cainta,
Mai este-n mine si mandrie.

Si tot ce este-n mine lupta
Si, nu vrea sa se predea,
As vrea sa fiu cu coapsa rupta,
Dar, inima-mi sa fie-a Sa!

Oradea 06 Aprilie 2011.