Tu, omule, să nu uiți niciodată!

Tu, omule, să nu uiți niciodată!


Tu, omule, să nu uiți niciodată
Că din țărână rece, ai fost făcut
Slăvitul și măritul lumii, Tată,
Cu înțelepciunea Lui, Te-a conceput

După al Său tipar, El Te-a creat,
Cu frumusețe, Te-a împodobit,
Femeia cea dorită, apoi Ți-a dat
Și doi ați fost, iar Domnul, v-a iubit.

De ce n-ai prețuit a Lui iubire,
Ce ați mai căutat? Tot, ați avut?
De ce-ați fugit sătui de fericire,
În Diavolul cel rău, v-ați încrezut?

De ce n-ați fost de toate mulțumiți,
De bunăstarea care vi s-a dat?
Ați fi putut fii veșnic, fericiți,
La ce-ați avut mai scump, ați renunțat.

Lacrimi tardive fața vă brăzdează,
Lacrimi de sânge și de suferință,
Domnul privește lung, se minunează,
De ce-ați trăit voi, fără chibzuință?

Iar tot ce pentru voi a întocmit
Cu dragoste și cu mare iubire,
Totul s-a dus, ușor s-a risipit
Și a rămas acum, o amintire.

S-a dus Edenul, tot ce-a fost frumos,
Fiul cel Sfânt din cer s-a coborât,
Al nostru frate bun, Isus Hristos,
Cu sânge să plătească a venit,

Ca să plătească-n locul nost păcatul
Cu sângele lui sfânt, El ne-a spălat
Și doar El singur, și nimenea altul,
Cu prețul vieții Sale, ne-a salvat.

E timpul să avem înțelepciune
Să nu se mai repete ce a fost,
Domnul Isus, a făcut o minune
Ne-a scos din moarte și ne-a dat un rost

Să prețuim acest dar minunat
Păcatul, l-a plătit cu viața Sa
Și veșnicia vieții, ne-a redat,
Ai Lui suntem, și slavă Îi vom da!

Amin

Câmpia Turzii, 27 august 2012