Tu m-ai chemat...

Tu m-ai chemat...

Atunci, când eram lângă Tine
În Ghetsimani seara-n grădină,
Isuse Doamne, ai pus în mine
În harul sfânt ce-Ţi aparţine
Sămânţa, să crească deplină!

Ai vrut în drumul spre Calvar
Să Te urmez, pe lângă gloate,
Când însemnai un nou hotar
Să pot să vad, crudul coşmar
Ce-l răbdai cu crucea-n spate.

În chinul ce-l duceai spre cota
Prea grelelor, cruzi suferinţi,
Tu m-ai chemat sus la Golgota
Să văd cum se încheie nota,
La plecăciunea marei umilinţi.

Şi-am înţeles că-n dezbrăcare,
În forţă, de hainele ce-aveai,
Sosise clipa, ce-n crucificare
Pentru-a lumii sfântă salvare
Ca mielul cel de jerfă aşteptai!

Când piroanele toate pe rând
Înfipte-au fost, în rea cruzime,
În trupu-ţi fraged şi plăpând,
Nu m-ai uitat, şi prins în gând
Tu, Doamne, ai privit la mine!

Privirea scumpă m-a străpuns
Căci chiar pentru păcatul meu,
La cruce, prin jertfă-ai ajuns
Să fii cu suliţa în coastă-mpuns...
Te-ai despărţit de Dumnezeu!

Flavius Laurian Duverna
31 ianuarie 2009