Totuşi, şi Dragostea a-nvins!

Totuşi, şi Dragostea a-nvins!

Atunci când rău-a fost extins
În lumea sub blestem aflată,
Când tot pământul l-a cuprins
Aşa cum n-a fost niciodată -
De când planeta a fost creată,
Totuşi, şi Dragostea a-nvins!

A-nvins în Jertfa salvatoare,
În Planul scump de mântuire,
Ce-a prevăzut răscumpărare
Dând lumii-a Sa neprihănire
Prin cea mai sfântă izbăvire,
Prin sângele vărsat, iertare.

Dacă păcatul, omu-a-ncins
Cu lanţuri grele de-amăgiri,
Când toată omenirea a prins
Târând-o în mari nelegiuiri
Şi-umplând-o de nenorociri,
Totuşi, şi Dragostea a-nvins!

A-nvins în Ghetsimani în rugă
Nainte de-a fi prins în noapte
Când urmăreau ca să nu fugă,
Cu minţile de păcat coapte
Că pentru Lege trec la fapte,
Blestemul Legii să-i ajungă.

O! Cu cât păcatul s-a distins
În forme ascunse-amăgitoare,
Şi-al morţi ibold el şi-a întins
Până la crucea osânditoare,
La Golgota sub condamnare,
Totuşi, şi Dragostea a-nvins!

A-nvins atunci, când a înviat
De sub pecetea mormântului,
Când sus la ceruri S-a înălţat
La Tronul Sfânt... al Tatălui
În slava veşnic-a Cuvântului,
C-a biruit şi-omul, l-a salvat.

Flavius Laurian Duverna
15 noiembrie 2011