text Poezii crestine

Toiagul de fier

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: Dionisie Giuchici
TOIAGUL DE FIER

Dionisie Giuchici
vol. 2 - Domnul, nu eu!

Toiagul de fier din noul regat
Înseamnă puterea slăvită;
Cum Domnul lui Petru, lui Pavel le-a dat,
Şi celor din prima elită.

Puterea aceea ce-a fost în trecut,
La urmă, la prima-nviere,
Toiagul de fier peste vase de lut,
Credincioşii primi-vor putere.

Ce aspre cuvinte: "şi le vor zdrobi
Cum sfarmă în cioburi olarul!"
O mie de ani cu Hristos vor domni
Acei care urcă Calvarul.

Unite cu toate sub sfântul drapel,
Mulţimea de neamuri să-nveţe,
Căci sfinţii primi-vor de sus, de la El,
Lumină şi sfinte poveţe.

Aceasta e ceva ce n-am auzit,
Şi totuşi Scriptura vorbeşte:
Că cine învinge, e făgăduit,
Toiagul de fier îl primeşte.

Acum nu se poate, căci alţii domnesc
Şi poartă toiege în mână,
Şi-n lupta aceasta pe sfinţi îi zdrobesc,
Şi pe mulţi îi coboară-n ţărână.

Atunci, credincioşii avea-vor cuvânt
Căci sfinţii primi - vor domni;
Ca regi şi preoţi ei vor fi pe pământ,
Căci a lor împărăţia va fi.

E greu să priveşti peste mia de ani,
Dar Sfânta Scriptură ne-arată,
Căci Domnu-i învinge pe-ai noştri duşmani,
Şi lupta cea mare se gata.

Pe ultima fiară cu nume ciudat,
Când sfinţii primi-vor poruncă,
Martirii în frunte cu-al lor împărat
În iazul de foc o aruncă.

Iar după aceea poporul iubit
Trăi-va în pace, sfinţire.
Pământul întreg ca un rai înflorit,
Peste tot va fi plin de rodire.

Ca cedrii cei falnici ce se clatină-n vânt,
Aşa fi-vor spicele coapte;
Căci pacea domni-va pe-ntregul pământ,
Iar lumea ieşi-va din noapte.

Atunci cei aleşi, cu Isus triumfal
Vor merge păşind peste ape;
Căci nu va mai fi nici furtună nici val,
Nici moartea în lut să-i îngroape.

Putea-vor să zboare spre stele, spre nori,
Dincolo, spre marea lumină,
Ei după-nviere sunt nemuritori,
Căci Domnul le-a şters orice vină.

Atunci vor deveni regi şi preoţi,
Biserica să o slujească,
Căci Domnul îi pune în slujbă pe toţi,
Pe sfinţi, peste tot să domnească.

Atunci se va spune: "Ia zece cetăţi
Şi sceptrul, toiagul, în mână!
Dar dragostea sfântă mereu să le-arăţi,
Convinşi pe deplin să rămână.

O mie de ani cu Isus, cu Hristos,
Vor fi numai biruitorii.
Va fi numai neamul acel credincios,
Ce-n lupte avut-au victorii.

Aşa cum apostolul Ioan i-a văzut,
Martirii cu capuri tăiate,
Căci ei mai degrabă să moară au vrut,
Decât să trăiască-n păcate.

Acel ce învinge, primeşte de sus
Toiagul de fier, de domnie,
Aşa cum învins-a şi Domnul Isus,
Pe cea mai temută solie.

Atuncea Satan e legat şi închis
Ca leul de după zăbrele;
Deasupra intrării se pune zapis,
Pe nimeni să nu mai înşele.

Şi orice făptură pe-ntregul întins
Trăi-va în pace deplină;
Căci lupta cea mare cu ură s-a stins,
Pământul va fi o grădină.

Cel Veşnic, cum scrie în Psalmi, a strigat
Spre neamuri să nu se mai lupte,
Atunci tot pământul va fi dezarmat,
Şi armele lor vor fi rupte.

Rachete şi tancuri vor arde pe rug,
Şi toţi la pământ s-or proşterne,
Iar mulţi îşi vor face chiar fiare de plug
Din armele super moderne.

Şi nu vor mai fi generali şi soldaţi,
Nici arme, nici şcoli militare,
Căci Domnul va fi pentru cei înviaţi,
Păstorul şi împăratul Cel Mare.

În trupuri de slavă, o mie de ani,
E-o clipă, o zi fericită,
Căci lumea lipsită va fi de duşmani,
De duhuri ce-au dus-o-n ispită.

Şi dacă din fire vor fi răsculaţi
Să tulbure iarăşi pământul,
Aceştia muri-vor cu toţi blestemaţi,
Ca pleava ce-o spulberă vântul.

Căci astăzi şi mâine, aproape s-au dus;
Iar ziua a treia apare,
Când Domnul sfârşi-va lucrarea, -a spus-
Ce-a fost hărăzită sub soare.

Amin

Cele mai recente resurse creștine scrise

Gând de primăvară
E martie... și-afară, sub alb de zăpadăSe zbate să iasă verdeața grămadă,Şi flori timpurii, brânduşele violetGhioceii plăpânzi, sub covor de omăt.Sub gheața subțire izvorul coboară,Din muntele singur.... Citeste mai mult >>
Tată, ia-Mi acest amar
Tată, ia-Mi acest amarÎn noaptea nesfârșităCând stelele s-au stinsÎntr-o grădină necuprinsă,Un om cu fața prăbușităStătea trist pe genunchi.În codru-nunecat, prea singurSufletu-I se simțea,Dorea cu-ar... Citeste mai mult >>
Seri scurte repetate... Regrete amare,
Seri scurte repetate...Regrete amare,După seri scurte, repetateÎn care nu Te-am lăudat,Fiind plin de întristareAmânând ca niciodat,Încât, văd în asta păcatȘi neglijență, greu de iertat,Deși pe hârtie,... Citeste mai mult >>
Lumina din umbra durerii
În lumea mea o lespede de piatră,Abia vizibil numele ce-i scris,Țărâna va rămâne neschimbată,Dar duhu-mi, înălțat și circumcis!Am plâns destul! Aceasta-i șlefuireaCe Dumnezeu lăsat-a-n pergament,Ca să... Citeste mai mult >>
Ruga
RugăDe ce mă lași zdrobit în pulberi,În ura celor fără nume,Și-n mâna celor ce fac rău,Crezând în ură nu-n iubire!Pe robul tău l-au dat durerii,Lovit de biciul nedreptății,Cu pieptul plin de adevăr,Da... Citeste mai mult >>
Şi eu Te-am răstignit!
Te-au atârnat pe cruce Doamne...Cu ei și eu Te-am condamnatCând, prea orbit de strălucireAm rătăcit și n-am vegheatȘi-am mai bătut un cui în palmaCe din noroi m-a ridicatDe câte ori păcătuit-amȘi chip... Citeste mai mult >>
Pâinea Vieții
Doamne, Tu ești Pâinea Vieții ești Azima minunată,Pâinea proaspătă și bună și atât de aromată,Pâinea care ne hrănește sufletul să fie sfântPrin puterea care vine numai prin al Tău Cuvânt.Pâinea aceast... Citeste mai mult >>
Florile iertării
Ridică-te, omule frate, te uită ce-naltă e luminaCa un gulden soarele răsărit, risipește raze, înviorând grădinaCucernic coboară în ochi și ți-aprinde lăuntrulPicuri de har în pieptul trudit, balsam e... Citeste mai mult >>
Cina cea de taină
Între ziduri, în cetate, în odaia cea de susUcenicii luau masa, cu al lor iubit Isus.Pregătirile începură încă dis de dimineațăCând Iisus îi trimisese la un om, acolo în piațăCa în casa lui cea mare,... Citeste mai mult >>
Isus este Singurul Fiu
Isus este Singurul Fiu,Deși a murit, El este viu,Moartea nu la putut ține,A făcut-o de rușine!Puterea păcatului a zdrobit,Moartea pe veci a nimicit.Doar unde a fost păcat,Moartea mândră a triumfat.Dar... Citeste mai mult >>