text Poezii crestine

Timpul rămas

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: Stănulescu M.
Timpul rămas

O gură nevăzută roade un fir subţire şi întins
Al cărui capăt nu se ştie unde e pus şi este prins,
Cu dinţi tociţi şi tot mai rari e gura timpului bătrân
Ce vrea să rupă firul vieţii pe al ei scurt şi îngust drum.

Un ochi veghează şi pândeşte,în el lumina este moartă
Pleoapa fiindu-i ca de fier,a întunericului poartă,
Are privirea ca de gheaţă,nimic nu poate s-o topească
E ochiul lumii prea bătrân ca-n el lumina s-o primească.

Şi lângă ochi soră cu gura, urechea este mereu surdă,
De dragoste,puţină milă de mult nu vrea să mai audă,
În ea e stins strigătul lung,unei iubiri,unei dorinţe
Sau chiar o şoaptă care spune multe şi dese neputinţe.

Şi totul stă în gândul surd şi-n lăcomie atât de orb
Din omul care nici nu ştie la ce stăpân îi este rob,
Cine îi roade firul vieţii cu gura timpului bătrân
Şi îi aduce întuneric pe al lui scurt şi îngust drum.
----------------------------------------------------------
O gură nevăzută strigă,ţese cuvinte într-un fir,
Le pune apoi ca pe o apă să stea curată-ntr-un potir,
Dacă o bei cu mult nesaţ ce-n tine e mereu nestins
Va îneca gura ce-ţi roade firul subţire şi întins.

E gura ce încă te cheamă,e gura timpului rămas
Până când gongul lui ascuns nu-i bate şi ultimul ceas,
Cuvintele ce le rosteşte urechea slabă să le soarbă
Iară lumina ce e-n ele ochiul să-nceapă să o vadă.

Şi gândul tău ce a fost surd şi-n lăcomie atât de orb
Să-mbrace haina de lumină,s-o lepede pe cea de rob,
Cum roua dimineţii-n soare îmbracă albele petale
Făcând culorile mai vii şi mai frumos strălucitoare.

Atunci vei şti cu bucurie că-n timpul scurt ce-a mai rămas
Puterea dragostei divine va face-n tine al ei popas,
Iar pleoapa ce era de fier,a întunericului poartă
Va fi mişcată ca un fulg plutind pe-o liniştită apă.
------------------------------------------------------------------
Lumina care te va umple îţi va topi gheaţa privirii
Lăsând sub pleoapa ta uşoară să intre razele iubirii
Şi vei vedea firul de viaţă ce stă subţire şi întins,
Unde-i e capătul ascuns,de care mână este prins.

Apoi lumina îţi va pune în gând alesele cuvinte
La început abia-nţelese,venind în tine abia şoptite,
După aceea cu glas tare le vei striga şi le vei spune
Împrăştiindu-le lumina prin întunericul din lume:

„Am găsit mâna care ţine capătul firului ascuns
De care viaţa e legată cu un nod tainic,bine strâns,
O ţin ştiind că mă va trage din scurtul şi îngustul drum
Şi dintre dinţii cei tociţi,din gura timpului bătrân.

O ţin ştiind c-a ei putere ce desfăşoară al vieţii fir
Poate să umple sau să sece şi-al vieţii mele mic potir,
Iubirea pe care o-mparte să facă şi-n mine popas
Şi să îmi tragă firul sus în timpul scurt ce-a mai rămas”.

Cele mai recente resurse scrise - Zidire spirituala

E lumină-nțelepciunea
E lumină-nțelepciunea,Cum prostia e-nnoptare.Iar lumina-i curăție,Har ceresc și bucurieȘi credință roditoarePentru viața viitoare.Cine spune că el crede,Dar nu umblă în lumină,Nici trăiește-n curăție,... Citeste mai mult >>
Când pacea domnește
Când pacea domneșteE așa plăcut când inima-i plină de paceChiar și atunci când cineva rău îți întoarce,Când poți iubi pe cel care-ți greșeșteCă-n inima ta mereu pacea domnește.Când ai pace ești atât d... Citeste mai mult >>
Priveşte cerul!
Niciodată să nu plângiȘi să spui că e prea greu!Chiar de spini te vor răniȘi puțini te vor iubiLângă tine-I Dumnezeu!Să nu cazi în deznădejdeCând vezi valul că e mare!Tu rămâi pe Stâncă, susCăci acolo... Citeste mai mult >>
Frumoasă e răbdarea
Frumoasă e răbdarea femeii credincioasece caută-ntâietatea la alții să o lase,ea, rămânând în umbră, tăcută şi smerităîși află în răbdare răsplata fericită.... Așa a fost răbdarea Elisabetei sf... Citeste mai mult >>
Rămâi în dragoste
Sunt multe feluri de dragoste în lumeCu sentimente și emoții diferiteLa fiecare li s-a dat câte un numeCăci toate dintre ele sunt deosebite.Dragostea Storge e cea dintâiE o dragoste atât de specialăȚi... Citeste mai mult >>
Identitate
Ești, Doamne, bun, eu pământean și rău,și-n dragoste nu-Ți seamăn, nici în milă.Dar, după răni, sunt chip din chipul Tău,de par dospit din cer, nu din argilă.Nu Ți-am râvnit nici razele subțiri,nici t... Citeste mai mult >>
Întrebare
Adâncă-i noaptea, orele profunde...Gemând, spre raftul cărților mă-ndrumși-ntreb în șoaptă fiece volum:- Tu ești? Și cartea fuge și se-ascunde.Plângând, întreb portretul ei acum:- Tu ești? Și nici iub... Citeste mai mult >>
Am obosit!
Am obosit... Privesc la timpulCe a trecut așa grăbitLăsând în urmă dor și viseȘi iar îmi spun: Am obosit!A fost o vreme când furtunaNu reușea să mă clinteascăȘi vorbele oricât de greleNu izbuteau să m... Citeste mai mult >>
De ce te-ngrijorezi?
De ce te-ngrijorezi creștine?Oare-ai uitat de Dumnezeu?Oare-ai uitat că ți-a promisCă-alături îți va fi mereu?De ce ești tu îngrijoratCând vezi în jur că valu-i mare?Rămâi pe Stâncă, neclintit,Acolo v... Citeste mai mult >>
Priveşte!
Privește-ntinsul zării...Nu simți în piept un dorCe aripi îți deschideȘi-ai vrea să pleci în zborSpre-o lume unde paceaMustește fericireȘi oamenii-s legațiÎn lanțuri de iubire?Privește către ceruri...... Citeste mai mult >>