Temelia în iubire

Efeseni 3:17

Temelia în iubire
Este stâncă de granit,
Cea mai bună moștenire,
A zidirilor menire
Ca să poți fi mântuit.

Dacă-ntâia ta zidire
E prin Duhul Lui cel Sfânt,
Și faci totul din iubire
Ai nădejde-n mântuire;
Nu vei fi nicicând înfrânt.

Dacă ai zidit pe stâncă
Aur și mărgăritare,
Ai încredere adâncă
Și iubești a Lui poruncă,
Primești har și îndurare.

Temelia vieții noi
E-ntărită prin Hristos.
În El noi suntem altoi,
Suntem turma Lui de oi,
Iar El păstorul nost’ milos.

Temelia în sfințire
Ne înalță către cer
Cu un spirit de jertfire
Pentru cei robiți de fire,
Pentru cei ce-n beznă pier.

Temelia noastră-i tare.
Domnul este Ziditorul.
De la El primim răbdare
Și călăuză în lucrare.
El e-n veci Mântuitorul.

Să zidim dar prin Hristos
Numai ceea ce dăinuiește.
Și este-un real folos
Pentru cel pierdut de jos
Care astăzi rătăcește.

Nicio altă temelie
Nu rezistă la furtună,
Nu rezistă-n vijelie
Nici la ispitele ce-mbie
Cu-amăgire și minciună.

Nicio altă cale nu-i
Să te ducă sus în cer,
Dacă firea n-o supui
Și pofta n-ai pus-o-n cui
Spre-a fi curat la cazier.

Nu ajungi la biruință
Zidind lucruri care ard.
Au prea scurtă folosință,
Și aceasta-n aparență,
Dar la încercare cad.

N-ai să urci ’nălțimi de har
Fără sinceră silință,
Fără ca să pui hotar
Orișicărui gând murdar,
Cu-adevărată pocăință.

Doamne-ajută-ne pe noi
În a Ta sfântă zidire!
Chiar de va veni puhoi,
Chiar de va fi și război,
Să fim tari în mântuire.
Amin.
(Luni, 23 decembrie 2024)