Te voi urma până la moarte!

Te voi urma până la moarte!


Eu stau cu gândurile mele
Însingurat și necăjit,
Căci am trecut prin multe rele
Sunt întristat că am greșit

Și mă gândesc ades la viață
De ce să mai trăiesc așa?
Doar răutăți mai văd în față
Ce oare, aș mai putea spera?

Stau trist în neputința mea
Și mă gândesc la viitor,
Mi-e teamă de ce va urma
Cuget adânc și mă înfior

Și mă întreb adeseori
Cine nevoie ar mai avea
De un păcătos fără viitor
Cu mine, cine ar mai sta?

Îmi este greu, sunt tot mai trist
Singurătatea o trăiesc
Aș vrea să pier, să nu exist
Nimic, să nu-mi mai amintesc

Iar când tristețea mă împresoară
Îmi amintesc că undeva,
Știam de Cel ce-a vrut să moară
Al meu păcat, ca să Îl ia

De Domnul multe nu știam
Da-n cale un om mi-a ieșit
Un om, ce eu nu-l cunoșteam
Și despre Domnul mi-a vorbit

Și am aflat că pentru mine
Pe crucea mare a murit
Mi-a spus de El, făcea doar bine
Cât a trăit pe acest pământ.

Când El mi s-a descoperit
Am plâns amar și-am suspinat,
Sunt bucuros că L-am găsit
Sunt fericit că L-am aflat!

Am început să Îl slujesc
Și-n viata mea L-am acceptat
Eu tuturor vreau să vestesc
Câtă speranță, El mi-a dat.

El, mult curaj mi-a insuflat
Și-n inimă Îl port mereu,
Putere să trăiesc mi-a dat
Să pot să-mi duc necazul greu.

Din Duh și apă m-am născut
Și am făcut un legământ,
Sunt liber, iar am renăscut,
De acum, cu El voi fi oricând!

În bine viața mi-a schimbat
Și am primit multă speranță
Cu tot, lui Isus m-am predat
Acum, trăiesc în siguranță.

În întuneric de trăiesc
Nimeni nu va împiedica,
Pe-al meu Isus să Îl iubesc
Doar El, este lumina mea

El, e lumina ce mă duce
În scurta-mi viață ce-o trăiesc
De acum, doar El mă va conduce
Și veșnic am să Îl slujesc!

El, pentru mine e lumină
Și teamă n-are să-mi mai fie
El, pentru mine-I Vestea bună
Care mă duce-n veșnicie!

Amin

Câmpia Turzii, 31 iulie 2011