Te caut Doamne!

Te caut doamne!

Te caut Doamne, în zorii dimineții
Și-Ți mulțumesc că îngăduit-ai iar,
S-admir din nou splendorile vieții,
De Tine, nouă date iar în dar.

Și Te găsesc și-n florile din glastră,
Ce la porunca-Ți sfîntă, le-ai creat,
În nesfîrșitul cer, cu bolta lui albastră
Și-n razele de soare, ce zilei viață au dat.

Te caut și în slove îngălbenite,
Lăsate de părinți să le citesc
Și-n ele Te găsesc și îmi aduc aminte
Că-i drept și pentru ele, acum să-Ţi mulțumesc!

Te caut Doamne-n susur de izvor,
În apa limpede, curată, rece,
Ce-o caută și cerbul, cu mult dor,
Pădurea-n lung și lat, cînd iute-o trece.

Și acolo Te găsesc în a Ta lucrare
Și-mi spun din nou, ce mare și bun ești,
Cum grijă porți și dai la fiecare,
Belșug din darurile Tale pămîntești.

Te caut și acolo în țărîna,
Străbunilor cucernici, semănată
Cu boabele de grîu, din care apoi neghina,
Aleasă a fost, și în foc aruncată.

Te caut Doamne și-n adînc de mare,
Cînd barca vieții mele-i clătinată,
Dar valul, Tu îl mustrii și-ndurare
Și pace-mi dai în suflet, deîndată.

Te caut și în pulberea de stele,
Ce luminează-n noapte, cerul sus
Dar, Te-am găsit, mult mai presus de ele,
Prin jertfa sfîntă, a Domnului Isus.

Știu că oriunde Doamne, Te găsesc.
Ești peste tot și-n toate ești prezent,
Dar mulțumesc, o, Rege Sfînt, Ceresc,
Că ești aicea, în acest moment.

Tot căutîndu-Te, mi-ai dat puterea,
Să Te slujesc, cum pot cu versul meu.
În inimă mi-ai lăsat mîngîierea
Și-n ea, mereu Te aflu, Domnul meu.

Amin!