Tânărul bogat

Tânărul bogat

Tânăr,frumos şi bogat,
Manierat şi stilat,
Credincios şi educat,
Foarte decent îmbrăcat,
Veni într-o zi la Domnul,
De s-a închinat.

De cum îl zări,
Isus îl iubi,
Şi printre ucenici şi-l dori.
Iar tânărul frumos şi bogat,
Pe Isus L-a-ntrebat,
Ce bine să facă,
Să intre în viaţă?

-Păzeşte poruncile,
Domnul i-a zis,
Şi vei fi cu Mine în paradis!

Tânărul bogat i-a răspuns cu mândrie:
-Toate acestea eu din pruncie,
Le-am păzit cu străşnicie,
Ce-mi mai lipseşte oare
Să fiu desăvârşit,
Ca să fiu sigur, că sunt mântuit?

-Dacă nu-ţi ajunge că eşti mântuit,
Şi vrei să fii desăvârşit,
Vinde tot ce ai,
La săraci tu să dai,
Şi în cer vei avea o comoară,
Şi pe cap o coroană,
Ca un diamant vei străluci,
Şi cu Mine, veşnic, vei fi!

Iar tânărul a plecat întristat,
Căci era foarte bogat,
Şi de avere legat.
A rămas cu averea,
Dar a pierdut veşnicia!
Ce mare păcat,ce mare păcat,
Că de Domnul nu a ascultat!

Nu e destul să vii la Isus,
Trebuie să faci tot ce ţi-a spus,
Iar poruncile Lui nu sunt prea grele,
Ascultă deci, frate, de ele!

15.08.2013
Cornel Jigău