Suprema Dorinţă

Suprema Dorinţă

Ce-mi doresc eu mie-n prag de veşnicie
O! Doamne Isuse, să-mi dai din belşug,
Harul Tău cel mare, gând sfânt, bucurie,
Şi-o viaţă preasfântă, sub ducele-Ţi jug
Să Te-aud vorbindu-mi în flăcări de rug!

Cugetări superbe, strânse în fapte bune
Pentru acei ce sufăr şi-azi sunt oropsiţi,
Un tezaur sacru, din Cuvânt de-a spune
Să-l seamăn, să-mpart, la toţi cei trudiţi
Ce aşteaptă-n lacrimi, spre-a fi izbăviţi.

Şi ca o mireasmă, de viaţă-nspre viaţă
În lumea cea largă, vreau mereu să fiu,
Prin văi şi deşerturi, cu neguri şi ceaţă
Să-nalţ sus făclia, când drumu-i pustiu
Să luminez calea, când nu-i prea târziu.

Din scumpa comoară, a Marii împliniri,
Ce sus la Golgota, Tu-ntins-ai pe cruce,
Tot mai mult să ardă prin dulci străluciri
Dragostea cea sfântă, în susurul dulce
Ca viaţa cea veşnică cei sinceri s-apuce.

Pe drumul cu spini, cu gropi şi hârtoape
Să merg cu veşti bune, la toţi cei ce pier,
Să-i scot spre liman, din volburi de ape
Nădejdea sublimă, s-o-ndrept către cer,
Către cetatea sublimă ca punct de reper.

Sa duc vestea bună, a comorii dăruită
La toţi cei de-aproape şi cei de departe,
Prin lacrimi s-audă, lumea ce-i pierdută
Cuvântul cel veşnic, ce acum se-mparte
Şi la care-orcine,-n har sfânt are parte.

La jertfa Ta mare de pe-al Gologtei deal
Să chem pe oricine ce bâjbâie-n noapte,
Să nu uit nicicând, cel mai scump ideal,
Şi s-accept lucrând, ale Duhului şoapte
Căci lanurile-s albe şi toate sunt coapte.

Suprema-mi dorinţă s-o trăiesc împlinită
În Iubirea eternă, pentru slava-I în glorie,
Căci Dragostea sfântă, S-a lăsat jertfită
Pecete veşnică, pentru-a omului memorie
Ce-şi scrie prin fapte, alternata-i istorie.

Flavius Laurian Duverna
10 noiembrie 2008