Suntem străini, pribegi ce se trudesc

Motto: "Așadar noi suntem întotdeauna plini de încredere;
căci știm că dacă suntem acasă în trup, pribegim departe
de Domnul, pentru că umblăm prin credință nu prin vedere."
Amin! 2 Cor. 5:6-7.

Sunt un străin, pribeag ce se trudește
Cu pași mărunți și rari s-ajung-acasă;
E plin de râvnă duhul, dar trupul obosește
Sub povara anilor ce-i port și mă apasă.

E tare îngustă calea, în lumea de acum,
Că aici domnește necazul și durerea...
Dar trag nădejde că la sfârșit de drum
Pacea Domnului Isus mi-e mângâierea.

Dac-aș putea m-aș înălța într-o clipită
Să-mi dezlipesc odată trupul de pământ,
Dar încălțămintea mi-este încă prăfuită -
Ori, drumul către cer e atât de sfânt!

Am pornit târziu la drum, dar plin de râvnă
Și uitând ce-i înapoi m-arunc spre înainte,
Căci știu că viața viitoare cu Isus, atârnă
De cum vom face voia Cerescului Părinte.

De ce-i ce strigă "Doamne" e plin pământul,
Dar Doamne-Doamne de la noi așteaptă
Să ne supunem voii Lui, să împlinim Cuvântul,
Să fim creștini de Duh, creștini de faptă.

Noi știm că păcatele ne-au fost iertate
Și șterse din cartea de aducere aminte;
Greșelile ce le-am făcut au fost uitate -
Iar astăzi, harul Său ne stă înainte.

Că Dumnezeul păcii, în marea Sa îndurare -
Prin Fiul Său ne-a dat o cale a mântuirii;
Cu dragoste și milă Isus ne-a dăruit iertare
Azi, purtându-ne spre cer pe căile iubirii.

Spre cer, mai sus de-un răsărit de soare
Și dincolo de locul soarelui apune -
Acolo-i veșnica Împărăție fără de hotare
În care toți vom fi o singură națiune.

Suntem străini, pribegi ce se trudesc
S-ajungă iar acasă, în țara cea de sus,
În veșnica Împărăție a a Tatălui ceresc
Unde un loc la toți ne-a pregătit Isus.
Amin!

Alba Iulia 5 octombrie 2019.