Suflete...

Suflete...

O! ... Suflete al meu! ...
Oftezi când îți este greu.
Câte taine ascunzi în tine!
Câte lacrimi și suspine!
Câtă tăcere, durere!
Cât dor de mângâiere...
Le petreci toate ca vântul.
Ascunzi în tine și gândul.
Suflet: sclipire la bine, rău,
În plâns, chemi pe Dumnezeu.

Suflete...
Tu ești totul în vas de lut:
Tăcut, răbdător și chinuit.
Râuri de lacrimi curg în tine...
Duci pe umerii necăjiți poverile.
Te ascunzi în nefericire;
În nopți tainice, ceri izbăvire.
Suflete! ... Mult asuprit!
Trist... cu răni... neoblojit...

Suflete...
Eu tot îți cer dar... nimic nu îți dau.
Te întristezi când... cad mereu.
Alerg la tine când nu am putere,
Și te zbucium și pe tine.
Când sunt lovit, plin de dureri,
Loc în viață n-am nicăieri.
Privesc în mine... te aud oftând...
Doamne! ... Tu-mi auzi sufletul plângând!

Suflete...
Ce ești tu pentru al meu lut?
O firimitură de pământ,
În Cer modelat prin Cuvânt
De degetele Celui Sfânt.
Apoi... pustiu, oază secată...
Vas răzvrătit în lumea largă.
Izvor amar... ocean de dor...
” Acasă” pentru cel ascultător.

Suflete...
Trist, nemulțumit călător...
Cu trup de tină, muritor,
De brațele sfinte ținut.
Când de încercări ești prăbușit,
Speranța o ai în Asfințit!
Lumina Sfântă - în Răsărit!
Suflete! ... Ceri timpul fericit
Și chemi iubirea... ca să fii iubit.

Suflete...
Pe-al cui umăr stai... și plângi,
Când în amar te frângi?
Curajul, speranța din dimineață,
Viitorul omului ești în viață.
Îndrumător spre ale Cerului Porți.
Suflete! ... Toate le suporți!
Nu te întreabă nimeni: 'M-ai poți? ... '
Ești candela omului, vegheatorul trupului.

Tu,
Suflete, ești sfătuitor
Al inimii, plin de dor.
Pui lumină în învățătură,
Gândul bun îl ții în mână,
Le alungi pe cele... negre,
Trupul de lut să lumineze.
Îndemni omul pe calea bună,
Spre mântuire... veșnică cunună.

ALGHERO/05/05/2018