Suflarea Ta sunt, Doamne

Suflarea Ta sunt, Doamne sfânt Iehova,
În briza-i caldă căutându-Ți fața,
Spre malul mult dorit mă-ndreaptă Slova
Și port în suflet Dragostea, Speranța.

Tu m-ai născut din nou din Apa Vie
Care a curs din coasta Ta-n durere,
Pe unda-i sacră merg spre-Mpărăție,
Canaanul cu lapte și cu miere.

Pe aici nu sunt decât un trecător
Bătând la poarta Cerului mereu
Să Îți cer Pâine, Apă de Izvor
Și să mă odihnesc la pieptul Tău.

Străin și călător, așa cum sunt
Mi-ai pus în suflet Comoară aleasă,
Iar când voi trece de granițe de lut,
O duc în banca Cerului, Acasă.

Un peregrin bătut de vânt și ploi,
Colind prin văi de oase-n lung și-n lat,
Chiar de mi-aș pune o piatră căpătâi,
Vreau să-Ți fac voia, sunt fiică de-Mpărat.

Te chem Isuse, nu pentru că mă doare,
Căci starea lutului mă apasă greu,
Ci pentru că ești veșnica splendoare,
Desăvârșire, Mântuitorul meu.

Suflarea Ta sunt, Doamne sfânt Iehova,
În briza-i caldă căutându-Ți fața,
Spre malul mult dorit mă-ndreaptă Slova
Și Dragostea, Credința și Speranța.