Suflarea de viață, un dar minunat!

Suflarea de viață, un dar minunat!


Suflarea de viață, un dar minunat
Ai dat-o țărânii, când om ai făcut
Tu Doamne, ființa cea vie ai creat
Din mâna Ta omul cel viu, s-a născut

Iubire ai pus în pământul luat
Și tot ce-a fost bun și frumos a primit
Perfectul tipar, după Tine I-ai dat
Cu dragoste multă, a fost plămădit

În trupul lui, totul perfect ai făcut
Și-ai vrut să trăiască în veci lângă Tine
Dar n-a ascultat, a trișat, și-a căzut
Fugind de Acela ce-i vrea numai bine.

Vicleanul tiran, cel din ceruri căzut
A vrut să-l ucidă, de sânge însetat
Femeia naivă și slabă a văzut,
Un plan a făcut, ca să-l ducă-n păcat

Știa că păcatul la moarte-l va duce
Și nu s-a lăsat până nu l-a convins
Isus a plătit, dându-și viața pe cruce
Pe demonul lumii, din nou l-a învins

Căci omu-i făcut, etern să existe
Plămada-i făcută de Tatăl Ceresc
Prin Harul divin, va putea să reziste
În trupul lui este Duh dumnezeiesc

Din piatră, El poate să facă o ființă
Puterea-I, se vede și e absolută
Prin Domnul, se poate orice prin credință
Puterea-I supremă, în toate-i văzută.

Atuncea, când moartea cuprinde ființa
Suflarea de viață din trup va dispare,
Pe-al chipului om poți vedea suferința
Și trupul din țărnă, nu are valoare

Cu omul, El altfel ar fi vrut să fie
Ca el să asculte, să fie supus
La ceruri să poată trăi-n veșnicie
De când L-a creat, pentru om și-a propus

Așa va rămâne, în veci va trăi
Acela ce Tatăl etern l-a creat
Prin Fiul Isus, Tatăl Îl va sfinți
Pe omul smerit, umilit și curat

Prin sângele scump ce păcatu-a spălat
Prin Cel ce pe cruce s-a stins în durere
Omul a fost mântuit și salvat
Că dragostea Domnului nicicând nu piere!

Amin

Câmpia Turzii, 15 decembrie 2012