Suferința

1. Suferința-i școală sfântă, - prin ea-i trece Cel Curat
pe toți cei ce-i pregătește spre tot ce-i adevărat.
- Dacă Dragostea cu tine are-un lucru de făcut,
să știi că prin școala asta neapărat vei fi trecut.

2. Nu privi la suferință
nici cu groază, nici râzând,
ea nu-i grea, dar nici ușoară,
- ai să vezi când vii la rând.

3. Suferința nu-i pedeapsă totdeauna la oricine,
la cei buni ea este-o cale de la bine spre mai bine,
la cei credincioși e-o treaptă spre-o mai rodnică credință,
la cei înzestrați e-un mijloc spre mai multă umilință.

4. Pentru orice suferință mulțumește credincios,
Cerul nu spre rău ți-o lasă
ci ți-o lasă spre folos.

5. Nu-i ușoară suferința pentru cel ce-ajunge-n ea,
sufletului folosește, însă trupului i-e grea,
pentru cel ne-ntors la Bine suferința-i un mijloc
prin care Cel Bun încearcă să-l întoarcă de la foc.

6. Dacă suferința-ntoarce pe un om de la păcat,
omul s-o binecuvânte,
- pentru asta i s-a dat.

7. Orice suferință-i cauza unei boli sufletești,
dintr-o boală sufletească vin durerile trupești,
Hristos Domnul de aceea ierta omul de păcat,
salva sufletul - și-n urmă făcea trupul vindecat.

8. Vindecarea sufletească - dă și-a trupului curând,
numai trupul când ți-l vindeci
îți uiți sufletul plângând.

9. Ți-este greu în suferință, - dar gândește-te c-odată
roada ei o să ți-o afli cea mai binecuvântată,
căci din vremea sănătății ți-ai strâns numai rele poate,
dar din vremea suferinței ți-ai strâns roade minunate.

10. Uiți de zilele ușoare, cât ar fi de multe ele,
însă nu uiți niciodată o zi din acele grele.

11. Pe măsura suferinței este și folosul său.
Dragostea ne-o dă oricărui înspre bine nu-nspre rău
numai omul să gîndească ce vrea Dragostea cu el
și aflând ce vrea s-asculte
- ăsta-i al durerii țel.

12. Cât de greu îți e să suferi pentru cel ce nu-l iubești,
dar pentru-o iubire dulce - orice suferinți primești.

13. Să nu suferi pentru lucruri pierzătoare și deșarte.
Suferă pentru răsplata care trece peste moarte,
suferă pentru credință, suferă pentru iubire,
suferința pentru ele este har și strălucire.

14. Pân-la suferința 'naltă, urcă numai oameni sfinți,
toți ceilalți își pierd viața în mărunte suferinți.

15. Suferințele frumoase ale celui curajos
sunt cununi aduse-n cinstea omului mărinimos,
el e preamărit prin ele și la rândul său și el
va cinsti pe-acel ce-i face o cinstire de vreun fel.