Sub piatră și cărbune

În multe nopți și zile
Verși lacrimi prin suspine,
În ascuns,
Dar iată, El nu vine,
Și cerul tot rămâne
Nepătruns...

Ca șoapta din tăcere,
Credința parcă piere
Sub ninsori,
Iar gândul tău, din zare,
Alunecă spre vale,
Spre furori...

Căci flacăra se stinge
Și sânge se prelinge
Fără rost,
Și-n loc de mângăiere
Descoperi doar durere
Cum n-a fost.

Răspuns la rugăciune,
Sub piatră și cărbune
Tot aștepți,
Dar ruga ți-e uitată,
Sau chiar neascultată,
Sub nămeți!

Și cauți plin de groază
Greșeala, sau o oază,
În mister!
Să vezi de ce Stăpânul
Te leapădă ca spinul
În ungher?

Prin negură și ceață,
Furtuni ce bat din față,
Te târăști,
Îți pierzi încet voința
Și tot mai slab credința
Cântărești...

Și dragostea, sub stele,
E prinsă în zăbrele,
Sub obroc.
Și judecând cu toții,
Te vor lovit, dat morții,
Ars în foc!

Dar iată: văd o cruce,
Văd Sângele cum curge
Pe Pământ!
Luptând în Duh și carne,
Un Om prins în piroane
Stă plângând!

Și văd în jur romanii
Și sulița și banii
De argint!
Și plâng la fel creștinii,
Se bucură rabinii:
L-au înfrânt!

Păcatele se iartă
Când mulți, veniți în gloată,
Îl hulesc:
„Coboară de pe cruce
Și slavă Ți-om aduce,
Fiu ceresc!”

Privea Isus cu milă,
Purtând a noastră vină,
Plătind greu,
Prin semne de-ntrebare
Să poți privi spre zare
Când ți-e greu!

Pe cale, pe la cruce,
Azi treci căci te conduce
Sfant, milos!
Ca celor trei din Dura
Să-ți fie armătura,
El, Hristos!

În vreme de-ntristare
De poți să lupți, când doare,
Când mulți mor,
Puterea-ți va fi mare,
De treci cu ascultare
De cuptor!

Nu-i ruga ta uitată,
Nici viața destinată
Spre mormânt!
Ești pus în antrenare,
În timp de prelucrare:
Rabdă blând!

Căci ești iubit sub soare,
Privit cu îndurare
De Hristos!
Să crezi că El e mare,
Urmând a Sa chemare,
Curajos!